O ştire de ieri de pe siteurile străine, preluată şi de ziarele de pe la noi, m-a făcut să-i dau linkul unei prietene, făcând mişto de ea. La o a doua privire, însă, m-a făcut să mă gândesc mai mult la acest subiect. Deci muierile bocitoare sunt antiafrodiziace pentru masculi? Pe bune? N-aş fi zis. Sau poate că am cunoscut eu şi diverse prietene din anturajul meu apropiat prea mulţi perverşi la viaţa noastră.
Da, probabil că nu e tocmai plăcut să vezi o femeie care se smiorcăie, mai ales pe nişte teme care ţie ca bărbat ţi se par complet stupide sau irelevante sau doar mofturi isterice de pms. Însă această postură le face pe femei foarte vulnerabile, chestiune pe care bărbaţii, într-un mod cam greu de percutat de doamne şi domnişoare (mai ales!), o găsesc foarte excitantă.
Or fi adulmecat ei, bărbaţii participanţi la studiu, nişte biete lacrimi sarate şi pline de tot felul de chimicăluri provenind de la biete speriate, însă ultima oară când am verificat, situaţia se prezenta aşa: creierul uman e un organ care funcţionează pe bază de interconexiuni şi deci în acelaşi timp sunt implicate în procesul de gândire (da, ştiu, se mai întâmplă să gândească şi bărbaţii :-p ) mai multe aspecte, doar mirosul, fără alte accesorii nefiind suficient. În plus, pentru domnii din viaţa noastră, tot de la studii complicate citire, se pare că simţul cel mai excitant, cel mai intens, este cel vizual. Deci or mirosi ele lacrimile nepotrivit cu feromonii sexuali, însă imaginea unei biete care are nevoie de ocrotire e mult mai de interes.
Sau mă înşel eu?