DE CE VREM SĂ SALVĂM BĂRBAŢII?

Vorbeam azi cu un prieten bun. Mare sursă de inspiraţie e omul ăsta! Şi de aia mi-e drag.

Aşa, revenind. Deci vorbeam azi cu domnul din dotare despre femei. Despre ce altceva putem vorbi noi. Şi despre dilema lui legată de faptul că domnişoarele din viaţa lui după o vreme vor toate să îl ia de bărbat şi să-i crească plozii. Sau ceva de genul ăsta. Deşi el le spune tuturor că nu vrea implicare serioasă. Şi chiar le-o şi demonstrează. Însă ele, parcă vorbindu-se între ele, vin toate cu aceeaşi placă. Aşa că a venit să mă întrebe ce mama naibii e în capul lor.

Chiar, ce naiba o fi în capul nostru? Am realizat o chestie pe care i-am spus-o şi lui. Toate ne credem speciale. Bine, eu chiar sunt specială! :)) Dar referindu-mă la majoritate, chiar credem că tipul respectiv nu a mai avut parte niciodată de o femeie ca noi. Asta e clar, ceva identic, nu a mai avut, însă tipologii sunt relativ numărate şi sigur a mai dat peste una ca tine, mai ales daca nu-i un puşti de 16 ani.

Înţeleg perfect dorinţa de a pune cu botul pe labe un bărbat. Ştiu şi poveştile alea cu câinii care latră şi nu muşcă şi cum ar trebui să ştii să-i dresezi. Şi am citit şi proverbul ala cu orice naş îşi are naşul. Toate sunt adevărate şi nu prea. Am ajuns la concluzia că nu există ecuaţia perfectă, că nu se poate generaliza şi că depinde de disponibilitatea fiecăruia din parteneri la momentul respectiv, în conjuncţie cu tot ce se întâmplă la momentul respectiv în viaţa lui / ei, ca să se pună sau nu cu botul pe labe. Este normal să ne dorim să ne adjudecăm un anume partener, atunci când el corespunde profilului căutat. Iar pentru un self-esteem sănătos e bine să credem că putem, că avem capacitatea de a convinge un bărbat să se cuminţească. Evident că dacă el se lasă prins în joc, nu o să ne mai convină. Că nu mai e cel de care ne-am îndrăgostit. Asta, însă, e o altă poveste. Dar e o chestie pe care o facem inconştient. Pur şi simplu nu ne putem abţine să nu sperăm că noi vom fi cea care va face minunile. Faza naşpa e când ţi-o iei peste bot. Iar şi iar. Şi parcă nu te mai saturi. Şi atunci mă întreb, cum am putea fi noi nişte eroine care să-i salvăm pe bărbaţi de propria lor umbră atunci când uităm nişte chestii elementare, de la mână până la gură?…