DRĂGĂLĂŞENII

Vă eram datoare cu un post de corazon. Ce-i drept, nu sunt tocmai in the mood pentru aşa ceva, dar hai să încerc. Luni voiam să scriu despre un sentiment drăguţ pe care îl simt faţă de anumite persoane. Pentru mine, „a îmi fi drag cineva” este altceva decât a iubi, a ţine la cineva sau a simţi prietenie pentru cineva. Sunt puţin cei care îmi sunt dragi, fie ei femei sau bărbaţi. Am câteva prietene bune, dar nu toate îmi sunt dragi. Ţin la ele, evident, eu sunt genul de prietenă pe care te poţi baza, dar asta nu înseamnă şi că şi trebuie să am anumite simţăminte pentru ele. La fel şi cu bărbaţii. Am prieteni care îmi sunt dragi. Dar să încerc şi să verbalizez acest sentiment. Este vorba de un amalgam de sentimente, clar pornite de la sentimentul de ataşament faţă de cineva. Dar peste asta, apare şi un oarecare sentiment matern care mă mai loveşte uneori. Îmi vine să am o atitudine drăgălaşă, la fel cum ai pentru un pui de orice animăluţ haios. Simt nevoia să îi protejez, deşi nu au nevoie, să îi cocoloşesc. E ciudat. E un sentiment pe care l-aş putea compara cu o mingiuţă pufoasă din blăniţă albă. Sună aiurea, nu? Dar ăsta e adevărul… :)