Mi-am început viaţa sexuală devreme. E un fapt. Nici nu mă mândresc cu asta, nici nu mi-e ruşine. Este pur şi simplu ceea ce s-a întâmplat. M-am simţit pregătită pentru asta, am fost curioasă şi am încercat. Dacă nu mi-ar fi plăcut, aş mai fi aşteptat să ajung la sentimente mai prietenoase faţă de subiect, dar mi-a plăcut şi am continuat. Am fost mereu conştientă de tot ceea ce implică chestia asta şi mi-am făcut o autoeducaţie în acest sens. Vorbind adesea cu diverşi domni, prieteni de-ai mei sau doar cunoscuţi, taţi de fete, chiar şi cu mame de fete, toţi sunt revoltaţi de începuturile mele precoce şi se gândesc cu disperare dacă şi odraslele lor ar face la fel. Moment în care îi întreb dacă lor le place să facă sex. Invariabil, răspunsul este pozitiv. Şi atunci, de ce ar fi aşa de scârbiţi de sexualitatea copiilor lor, de plăcerea copiilor lor? Nu ştiu care sunt mecanismele care se petrec în creierul unui părinte, sper ca atunci când voi ajunge în această ipostază să nu se producă o ruptură în modul meu de gândire şi să realizez în continuare că toţi suntem oameni şi avem aceleaşi manifestări. Toţi părinţii trebuie să realizeze, deşi nu vor, că cei pe care i-au făcut nu rămân mogâldeţe pişorcoase toată viaţa, ci că evoluează, cresc, se maturizează şi au o viaţă a lor, independentă de cea a părinţilor. Când aud poveşti de la bărbaţi, taţi de fete, care îmi spun „Eheee, păi eu ştiu cum eram în tinereţe, cum mă purtam eu cu fetele, aşa că îmi păzesc odrasla de mârlanii ca mine”, mi se pare cea mai mare ipocrizie. Ok, tu ai fost un nesimţit şi în ceasul al doisprezecelea ţi-ai dat seama despre asta, dar gândeşte-te că: 1) pe lume nu sunt numai astfel de băieţi şi 2) cum fetele alea te-au suportat pe tine şi au trecut cu brio examenul ăsta, aşa va face şi fata ta care trebuie să se înveţe cu ale vieţii încercări.
Foarte just.
Banui ca ce se intampla in creierul de parinte e o manifestare de „puterea corupe”.
Daca tot putem sa facem probleme de unde nu-s, hai sa le si facem.
Foarte bine zis, si bine punctat. Ii respect pe parintii(aici ma refer mai mult la tati) care respecta alegerile care implica automat si alegerile sexuale ale copiilor lor. La fel ca si in cazul tau, nu pot sa ii inteleg (implicit sa ii sufar!!)pe cei care traiesc cuf rica in san ca fata mea, va da peste unul ca mine care in tinerete a „ars” cate femei a putut.
Parintii echivaleaza activitatea sexuala a copiilor cu maturitatea acestora. Iar daca sunt maturi, parintii isi pierd utilitatea si locul in viata copiilor.
De unde si reactia lor de teama.
cred eu ca am cam au cam apus vremurile in care ne cam laudam cat de devreme ne-am inceput viata sexuala. E mai grav cand incepi sa regreti ca ti-ai tras-o cu X, Y, Z si de suparare ti-o mai tragi si cu W. Atunci inseamna ca ai o problema de identitate si nu prea stii ce vrei.
E un pic neclar ce inseamna devreme? Pana la urma erai un copil sau cum? Cat de devreme a fost, totusi? Please tell.