În FHM Collections 2 sciam despre ciudaţii modei, despre acei designeri care au îndrăzneala să creeze în afara tiparelor. Uitându-mă peste tendinţele de primăvară-vară 2009 pentru bărbaţi am observat o coordonată comună, care se regăseşte mai ales la cei despre care m-am referit în articolul respectiv. Este vorba de efeminarea ţinutei masculine. Mie, personal, îmi place de mor această îndrăzneală. Îmi plac oamenii care au curajul să se îmbrace altfel decât în uniforma fals percepută ca ţinută individuală. Iar dacă văd acest curaj la bărbaţi, îi respect şi mai mult. Să fii un mascul feroce nu înseamnă să te îmbraci în culori neutre şi linii clare. Culorile şi fantezia în ţinuta masculină mi se par la fel de importante ca şi în ţinuta feminină.
Evident că nu vom vedea prea curând pe stradă şi mai ales pe străzile din România (unde ochelarii de cal în ceea ce priveşte fashion-ul sunt foarte bine fixaţi pe tâmple) acest gen de ţinute, semnate Romain Kremer, dar este un început.
Raf Simons este unul din cei mai creativi designeri ai şcolii belgiene, iar pentru sezonul următor el propune fustele. Marc Jacobs deja le-a adoptat în ţinuta lui de zi sau de evenimente, dar Marc e Marc şi aşa gay cum e, e un trendsetter. Rămâne de văzut câţi bărbaţi vor avea coaie să poarte fuste…
Givenchy nu este o casă care să fi fost murmurată la fiecare prezentare pentru îndrăzneala ei, asta până când nu a venit Galliano la putere. Deşi încearcă să se abţină pe cât posibil pentru colecţiile brand-ului francez, uneori mai calcă şi strâmb…
Când vine însă vorba de brand-ul propriu, John Galliano nu mai ţine cont de nicio regulă. Şi iese ce e mai jos. Da, deocamdată sunt încă ţinute scenografice, dar cum moda femeilor a evoluat atât de mult în ultimii 150 de ani, pe când cea a bărbaţilor a suferit doar mici schimbări, probabil că este momentul unei revoluţii şi în această zonă.
Un alt britanic teribil al modei, Alexander McQueen schimbă tricoul bărbătesc cu corsetul femeiesc. E şi asta o variantă…
Concluzionând: mă bucur că podiumurile se umplu de culoare şi forme ciudate şi aştept acelaşi suflu şi pe străzi, dar (şi aici este un DAR foarte important) trebuie ca şi bărbaţii să aibă simţul penibilului; la fel ca şi în cazul femeilor, dacă ai un corp nearmonios, nu te poţi îmbrăca atât de fistichiu. Acest gen de haine merge foarte bine pe cei pe care stă bine orice fel de îmbrăcăminte.
apreciez si eu curajul de a fi diferit, de a iesi din tipare. dar de aici pana la a iesi pe strada imbracat in fusta sincer e cale lunga. tu ce ai spune daca ar trebui sa partici la un eveniment monden si iubitul tau ar vrea sa se imbrace intr-o rochie de seara? intrebare nu este deloc pusa cu rautate :)
pe mine, una, nu m-ar deranja, dar sunt constienta ca traim intr-o societate unde asa ceva pare cel putin ciudat.
Eu am curaj sa spun ca imi bag picioarele in ea de moda. Ma imbrac cum imi place mie.
Would u screw a drag queen? Pentru ca oricat de tare mi-ar placea indrazneala, prefer ca barbatul din patul meu sa fie cat se poate de masculin, plin de testosteron si ne-metrosexual….
@cori
drag queen ar fi in zilele noastre cand asa e perceput. si asa cum am zis si in text, nu doar un costum bine taiat face dintr-un barbat un mascul feroce.
desi sunt deschisa la nou si sunt de acord cu barbati imbracati in haine usor feminine, barbatul de langa mine trebuie sa fie totusi mai de moda veche si sa inspire masculinitate. nu pot sa fiu atrasa de papusei, dar inteleg miscarea.
Ghei, ghei si iarasi ghei! Si apropo de barbatii adevarati recomand citirea articolului „A tribute to real men”.