Se pare că săptămâna asta e săptămâna nervozărilor. Mă duc aseară să mă întâlnesc cu nişte oameni la cafeneaua-restaurant de mare angajament de la parterul Hanului lui Manuc, Festival 39. Nu mai fusesem niciodată acolo şi o prietenă îmi spusese că atmosfera înăuntru e mişto. Nu m-a dat pe spate, însă. Dar povestea abia acum începe.
Eu şi prietena mea am comandat câte o apă plată şi o prăjitură şi ceilalţi doi câte ceva de băut. Ne aduce băuturile şi ne punem pe aşteptat. Şi aşteptăm. Între-timp realizez că apa pe care mi-o adusese nu era plată ci din aia parţial decarbogazificată, care după părerea mea este oribilă şi îmi produce un reflex vomitiv aproape imediat. După vreo jumate de oră, reuşesc să-l prind pe chelnăr şi să-l întreb de prăjituri, dar nu mai apuc să-i zic şi de apă, pentru că pleacă val-vârtej către bar:
-Dă, bă, prăjiturile alea!
Se întoarce şi atunci apuc să-i spun că aia nu e apă plată.
-Alta nu avem!
-Puteaţi să îmi comunicaţi pentru că din moment ce în meniu scrie că aveţi apă plată şi apă minerală, dacă asta era plată, ar fi trebuit să mă informaţi. Vă rog să-mi aduceţi una minerală, pentru că nu pot să beau aşa ceva.
Vine cu apa minerală şi plecând de la masă (masă care era exact în picioarele tuturor, în mijlocul cafenelei, pentru că ne pusese 4 oameni la o masă de 2), strigă în gura mare:
-Băga-mi-aş pula în ea de apă!
Bun. Concluzionăm că ne băgăm şi noi pula în el de bacşiş.
Cerem nota, eu şi prietena mea dăm fix cât era, ceilalţi doi dau cu 2 lei mai mult. Vine, ia nota, pleacă la bar şi se întoarce să ne spună că nota e de 57 de lei şi că acolo erau doar 49. Deci lipseau fix 10 lei. Noi, ştiind că am dat exact cât trebuia, am fost contrariaţi. Deşi ceilalţi, ca să evite un scandal penibil au vrut să pună diferenţa, era imposibil să-i fi dat nota cu atâţia bani mai puţin în condiţiile în care i-am numărat înainte. Aşa că mă duc la un agarici care păzea barul şi îl întreb dacă e şeful pentru că avem o problemă. Încep să-i spun şi între-timp apare chelnărul îmi smulge nota din mână, începe să-şi bage din nou pula şi să înjure de toţi morţii, în gura mare, evident, şi îmi zice:
-Marş afară, să nu te mai prind pe aici!
Mă întorc să întreb cum îl cheamă pe chelnăr şi agariciul îmi zice „Marius”.
-Marius şi mai cum?
-Nu ştiu.
-Păi nu e colegul dumneavoastră?
-Nu ştiu! E singurul Marius de aici.
Mă îndrept către o altă barmaniţă care îmi spune „Marius Octavian”, deşi nu sunt convinsă. Mă duc azi să mă interesez din nou ca să stiu exact ce scriu în reclamaţie. Până atunci, vă sfătuiesc, dacă vreţi să ieşiţi la o cafea liniştită, într-o atmosferă plăcută, să NU mergeţi la Festival 39!
Eu şi prietena mea am comandat câte o apă plată şi o prăjitură şi ceilalţi doi câte ceva de băut. Ne aduce băuturile şi ne punem pe aşteptat. Şi aşteptăm. Între-timp realizez că apa pe care mi-o adusese nu era plată ci din aia parţial decarbogazificată, care după părerea mea este oribilă şi îmi produce un reflex vomitiv aproape imediat. După vreo jumate de oră, reuşesc să-l prind pe chelnăr şi să-l întreb de prăjituri, dar nu mai apuc să-i zic şi de apă, pentru că pleacă val-vârtej către bar:
-Dă, bă, prăjiturile alea!
Se întoarce şi atunci apuc să-i spun că aia nu e apă plată.
-Alta nu avem!
-Puteaţi să îmi comunicaţi pentru că din moment ce în meniu scrie că aveţi apă plată şi apă minerală, dacă asta era plată, ar fi trebuit să mă informaţi. Vă rog să-mi aduceţi una minerală, pentru că nu pot să beau aşa ceva.
Vine cu apa minerală şi plecând de la masă (masă care era exact în picioarele tuturor, în mijlocul cafenelei, pentru că ne pusese 4 oameni la o masă de 2), strigă în gura mare:
-Băga-mi-aş pula în ea de apă!
Bun. Concluzionăm că ne băgăm şi noi pula în el de bacşiş.
Cerem nota, eu şi prietena mea dăm fix cât era, ceilalţi doi dau cu 2 lei mai mult. Vine, ia nota, pleacă la bar şi se întoarce să ne spună că nota e de 57 de lei şi că acolo erau doar 49. Deci lipseau fix 10 lei. Noi, ştiind că am dat exact cât trebuia, am fost contrariaţi. Deşi ceilalţi, ca să evite un scandal penibil au vrut să pună diferenţa, era imposibil să-i fi dat nota cu atâţia bani mai puţin în condiţiile în care i-am numărat înainte. Aşa că mă duc la un agarici care păzea barul şi îl întreb dacă e şeful pentru că avem o problemă. Încep să-i spun şi între-timp apare chelnărul îmi smulge nota din mână, începe să-şi bage din nou pula şi să înjure de toţi morţii, în gura mare, evident, şi îmi zice:
-Marş afară, să nu te mai prind pe aici!
Mă întorc să întreb cum îl cheamă pe chelnăr şi agariciul îmi zice „Marius”.
-Marius şi mai cum?
-Nu ştiu.
-Păi nu e colegul dumneavoastră?
-Nu ştiu! E singurul Marius de aici.
Mă îndrept către o altă barmaniţă care îmi spune „Marius Octavian”, deşi nu sunt convinsă. Mă duc azi să mă interesez din nou ca să stiu exact ce scriu în reclamaţie. Până atunci, vă sfătuiesc, dacă vreţi să ieşiţi la o cafea liniştită, într-o atmosferă plăcută, să NU mergeţi la Festival 39!
:)) eu o sa ma duc sa ii cer lui marius apa minerala si sa imi scoata bulele din ea. reclamatii, ce sunt astea ? crezi k tine cineva cont de ele ? baiatu merita maxim 2 pumni sanatosi k sa nu-si mai bage el pula in sticla cu apa k nu va mai fi potabila si ura si la gara.
Ce s-a mai intamplat cu Marius in timpul asta?
si eu am avut o experienta similara acolo.