Despre „Manualul de stil” al Danei Budeanu auzisem încă de la lansare. Dar nu am
catadicsit să-l răsfoiesc. De curând, însă, mi-a picat în mână şi am purces la lecturarea lui. Începutul este promiţător. O prefaţă scrisă de Mihaela Rădulescu, în stilul ei caracteristic, în care nu face decât să o laude pe autoare. Fapt perfect de înţeles pentru cineva pe care apreciezi. Şi eu aş fi făcut la fel dacă ar fi fost vorba de cineva în care să cred. Dar să trecem la lecţiile de stil ale Danei Budeanu, o absolventă de şcoli economice înalte care are stilul în sânge după cum declară chiar ea. Per total, nu este o carte rea. Răduleasca spunea în introducere că atunci când citeşti, ai impresia că ştii deja toate sfaturile ei, dar că de fapt nu e aşa. Ba bine că nu! Este exact aşa. Cu mici excepţii cu care nu sunt de acord. Din principiu. Dar ar fi imposibil. Vestimentaţia la acest nivel este şi ea o formă de artă, iar arta este mereu discutabilă. Totuşi, problema cea mai mare a cărţii este targetul mult prea ridicat căreia i se adresează. Începând cu preţul. Pentru o fiţuică pe care o citeşti într-o oră, 50 de lei este prea mult. A, că este o carte costisitoare ca prezentare, nu contest, dar preţul trebuie echilibrat şi cu conţinutul. Nici conţinutul nu se lasă mai prejos. Cartea vrea să facă educaţie stilistică. Într-adevăr, e plină România de „pocnitori” cu bani care se îmbracă foarte aiurea, dar dacă vrei să faci educaţie, atunci educaţia presupune masele. Or, să afirmi că nu trebuie să îţi lipsească diamantele din setul de bijuterii, clar nu se adresează muritoarelor de rând. Chiar şi celor peste medie. O altă afirmaţie frapantă din punct de vedere economic este cea în care autoarea povesteşte cum este bine să-ţi aranjezi hainele şi pantofii în dulap: Jimmy Choo la Jimmy Choo, Louboutin la Louboutin şi tot aşa. Da’ un Zara ce mai are? Tot din categoria asta este şi imperativul unei genţi Hermes Birkin. Pe lângă faptul că mie nu îmi place deloc geanta aceea, dar aici e vorba doar de preferinţele personale, este vorba de o piesă impertinent de scumpă care ar demonstra statutul social. Numai că în România, din păcate, toate curvele o posedă. Dana Budeanu bate monedă pe piese scumpe, bine definite, pe designeri celebri şi piese vintage de colecţie, cumpărate la licitaţii de la case cu renume din Occident, fără să aprecieze piesele originale ale designerilor tineri, plasticitatea unei piese vintage din cufărul bunicii sau combinaţiile originale, de efect, obţinute totuşi cu bani puţini.
catadicsit să-l răsfoiesc. De curând, însă, mi-a picat în mână şi am purces la lecturarea lui. Începutul este promiţător. O prefaţă scrisă de Mihaela Rădulescu, în stilul ei caracteristic, în care nu face decât să o laude pe autoare. Fapt perfect de înţeles pentru cineva pe care apreciezi. Şi eu aş fi făcut la fel dacă ar fi fost vorba de cineva în care să cred. Dar să trecem la lecţiile de stil ale Danei Budeanu, o absolventă de şcoli economice înalte care are stilul în sânge după cum declară chiar ea. Per total, nu este o carte rea. Răduleasca spunea în introducere că atunci când citeşti, ai impresia că ştii deja toate sfaturile ei, dar că de fapt nu e aşa. Ba bine că nu! Este exact aşa. Cu mici excepţii cu care nu sunt de acord. Din principiu. Dar ar fi imposibil. Vestimentaţia la acest nivel este şi ea o formă de artă, iar arta este mereu discutabilă. Totuşi, problema cea mai mare a cărţii este targetul mult prea ridicat căreia i se adresează. Începând cu preţul. Pentru o fiţuică pe care o citeşti într-o oră, 50 de lei este prea mult. A, că este o carte costisitoare ca prezentare, nu contest, dar preţul trebuie echilibrat şi cu conţinutul. Nici conţinutul nu se lasă mai prejos. Cartea vrea să facă educaţie stilistică. Într-adevăr, e plină România de „pocnitori” cu bani care se îmbracă foarte aiurea, dar dacă vrei să faci educaţie, atunci educaţia presupune masele. Or, să afirmi că nu trebuie să îţi lipsească diamantele din setul de bijuterii, clar nu se adresează muritoarelor de rând. Chiar şi celor peste medie. O altă afirmaţie frapantă din punct de vedere economic este cea în care autoarea povesteşte cum este bine să-ţi aranjezi hainele şi pantofii în dulap: Jimmy Choo la Jimmy Choo, Louboutin la Louboutin şi tot aşa. Da’ un Zara ce mai are? Tot din categoria asta este şi imperativul unei genţi Hermes Birkin. Pe lângă faptul că mie nu îmi place deloc geanta aceea, dar aici e vorba doar de preferinţele personale, este vorba de o piesă impertinent de scumpă care ar demonstra statutul social. Numai că în România, din păcate, toate curvele o posedă. Dana Budeanu bate monedă pe piese scumpe, bine definite, pe designeri celebri şi piese vintage de colecţie, cumpărate la licitaţii de la case cu renume din Occident, fără să aprecieze piesele originale ale designerilor tineri, plasticitatea unei piese vintage din cufărul bunicii sau combinaţiile originale, de efect, obţinute totuşi cu bani puţini.
un post prea scurt pentru interesul pe care il straneste, te rog, spune mai mult, vreau sa ma amuz in continuare.
O proasta nu stie prea multe, cum sa isi arate altfel statutul social decat cu obscen de multi bani aruncati pe o sacosa glorificata?
Steve Friedman are un ghid pentru gentlemeni, un fel de manual de minima cultura generala si educatie elementara. Asa ceva in versiune pentru femei as vrea, dar nu gasesc.
Aoleu … daca mai aud o data cuvantul „vintage” … Chiar nu mai are limba romana cuvinte? Nu ca ar fi vina ta Andra sau asa banuiesc (sper ca e scos din carte cuvantul).
Pe donsoara Dana Budeanu am vazut o data sau de doua ori la emisiunea „Duminca in familie”. Si nu m-a impresionat deloc. N-as zice chiar ca se imbraca ca vai de capul ei, dar nici mult nu mai are. Prea se imbraca ca un „creator de moda”, adica asa cum niciun om normal nu s-ar imbraca.
Toate artificiile astea devin la un moment dat stupide. Daca e atragatoare si vreau sa dau o tura cu ea prin spatele blocului o voi face chit ca are un colier de diamante sau unul din sticla chioara. Iar daca asta nu se intampla, poate sa-si cumpere si mama gentii ca tot n-o sa ma intereseze.
Apreciez o femeie frumoasa, o femeie bibilita si ingrijita, dar uneori parca prea se exagereaza. M-am saturat sa vad vrajitoare sau papusi de portelan cu tone de machiaj. De exemplu Pocahontas din filmul „The New World” (2005, cu Collin Farrell) arata superb la inceput, cand e „naturala”, si groaznic la sfarsit cand e imbracata si aranjata conform societatii moderne. Imi pare rau ca nu am gasit si niste poze care sa arate clar ce si cum. Scuze pentru devierea de la subiect, dar nu m-am putut abtine :-)
Revenind ceva mai mult la subiect, ai dreptate in ceea ce priveste accesibilitatea cartii. Ar trebui sa fie mai ieftina. Iar accentul nu ar trebui sa cada pe brand-uri, mai ales daca sunt de lux. Ar trebui puse doar niste poze si explicat ce si cum.
Sau poate ca autoarea a dorit sa se adreseze unui alt public, si anume bogataselor. Totusi, indiferent cui se adreseaza, nu vad de ce designerii tineri n-ar putea fi promovati ceva mai mult. Asta daca merita, bineinteles.
you are my hero! esti printre putinele femei care nu ar zice nu la o pereche de cercei din fimo facuta cu multa atentie si pasiune de diversi tineri! cat despre tanti asta, am vazut-o si auzit-o la tv,
e mult prea sigura pe ea ca orice ar zice doar EA are dreptate, si ca tu muritorule de rand esti un afon in ale modei! sa moara in bezna zic!
De ce, mai Andra, „din pacate, toate curvele o poseda”? Eu zic ca e bine, ca ii ajuta pe baieti sa se orienteze si sa trieze mai repede :))
@simona
ai tu impresia ca un barbat nongay recunoaste un birkin? si de aici se deduce intrebarea urmatoare: lucrezi la maxim sau la men’s health? :)
Maxim.
Si care e problema cu Birkin, nu ca as sti ce e aia, da’ vorba aceea, nu-s certat cu Google sau Wikipedia si la o adica probabil ca pot recunoaste o poza.
Chiar asa, cum arata toate minunile alea? Ca sa mai invatam si noi ceva.
La fel ca si multe alte tipe pe gustul ei, Dana Budeanu e o sclava. A ideii ca esti ok d.p.d.v. fashion doar daca etalezi marci inaccesibile. Vorba Andrei, nu imi amintesc sa fi laudat pe cineva ca e imbracat de la Zara. Sa nu uitam ca discutam despre una din tipele care poarta in Bucuresti, la 42 de greade, imblanitele Ugg Boots (oare fetele astea care put de fite nuau remarcat,prin Saint Tropez spre exemplu,ca s-a inventat si varianta de vara a cizmelor respective, sa nu iti mai torturezi monturile in blana pe calduri africane?). Jur ca nu am inteles ce e atit de irezistibil sa portci exact acele cizme in miezul verii. Evident, cu camasa mea slim fitt de la Zara si cu haina insipida de la H&M nu merit sa isi dea nici mucii pe mine. Amin
Inca de la titlu e clar ca aceasta carte nu merita cumparata(merita rasfoita, asa ca sa nu mori „prost”. Manual de stil. hah! Hai sa fim seriosi. De parca stilul s-ar invata dintr-o carte. Stilul se naste din preferintele pe care le ai, din modul cum iti traiesti viata si din personalitatea pe care ti-o dezvolti, iar toate acestea se vor oglindi in vestimentatie. Imbracate asa cum vrei sa fi tratat.
Imi place sa vad ca baietii au opinii foarte categorice in legatura cu stilul de a se imbraca a fetelor. Nu ca i-as fi subestimat vreodata.
P.S barbatii nongay care stiu ce este un Birkin este cei care trebuie sa le plateasca :)))
Frumos blog
Nu am apucat inca sa ma uit mult pe el darrr urmeaza :D