ÎNCEPUTUL RESTULUI VIEŢII

Acum 25 de ani îi ofeream maică-mii un travaliu de 11 ore, două coaste rupte şi încă nişte suveniruri pe termen lung. M-a suportat cu stoicism şi continuă să o facă. Iar eu, acum trag linie şi adun. Nu scad. Sunt într-o perioadă în care vreau să fiu pozitivă, deci minusurile nu îşi au rostul în acest moment. Mai ales după ce am avut parte de cea mai frumoasă aniversare din ultimii mulţi ani. Nu am făcut nicio petrecere, deşi mi-aş fi dorit. În fiecare an îmi doresc chestia asta. Dar spaţiul locativ nu îmi permite. Pentru că nu cred în aşa-zisele petreceri făcute în cine ştie ce club unde ai rezervat o masă. Singura petrecere am făcut-o la majorat şi a fost exact aşa cum mi-am dorit. A fost prima. Şi sper ca să nu fi fost şi ultima. Pentru că, mai mult decât evenimentul în sine, pe mine mă fascinează pregătirea lui. Din păcate mulţi nu ştiu să aprecieze rezultatul. Dar să revenim la plusurile sfertului meu de secol:
*am crescut într-o familie minunată
*am urmat o facultate interesantă pe care am făcut-o cu plăcere, chiar dacă am terminat-o scârbită
*am văzut aproape toată Europa (Portugalia, pregăteşte-te, nu scapi!)
*am adunat o mână de prieteni adevăraţi (sper!) cărora le mulţumesc că mă suportă
*am un job minunat
Vor urma:
*alte 5 continente mă aşteaptă
*o familie simpatică într-o casă din Dorobanţi (cei 4 ani petrecuţi în Caragiale m-au pervertit!) cu un dressing maaaaare în care să-mi încapă pantofii şi cerceii actuali şi viitori
*o carieră fascinantă, mereu provocatoare, dar nu istovitoare
… şi lista rămâne deschisă…