FUMURI

Citeam azi pe blogul lui Bucurenci un material despre fumat. Mai bine zis, despre lăsatul de fumat. Şi mi-am adus aminte de o chestiune mai veche pe care o încadrez în categoria „economice şi limbi străine pentru mine”: ţigările. Nu ştiu sigur care sunt statisticile, care sunt mai consumate, ţigările sau alcoalele, dar cert e că ţigările omoară oameni pe capete.

Mici precizări: nu fumez, nu am fumat niciodată şi mă gândesc că sunt slabe şanse să mă apuc. Prin generală am pufăit în clasă cu o colegă o ţigară. Şi prin liceu am mai avut o tentativă la o petrecere. Dar niciodată nu trăgeam în piept. Era aşa, de fun. Când am tras şi în piept, m-am ales cu o usturime de gât care m-a ţinut vreo două zile. Alcool beau din când în când, la evenimente sau un pahar de vin la câte o masă şi nu am reuşit să mă îmbăt fiindcă am ficatul în pioneze şi face scandal imediat. Cafea beau şi mai rar, tot de poftă, pentru că de multe ori îmi cam face rău. Aşadar, viciile mele sunt ca şi inexistente.

Revenind: ştim că tutunul ucide. Ştim că sunt o grămadă de procese câştigate de foşti fumători în defavoarea companiilor producătoare. Şi totuşi, aceste companii aduc o gălăgie de bani la economia mondială. Dar la fel ar aduce şi industria de droguri. Şi drogurile omoară. Cam în aceeaşi măsură, poate doar mai repede. La ambele este vorba de liberul arbitru. Mi-am trăit cei mai frumoşi ani din viaţă în ceea ce se numea „fabrica de drogaţi” din Bucureşti. Nu era aşa. Caragiale era un liceu ca oricare altul. Da, erau şi câteva specimene, dar nu vedeai oameni cazuţi cu seringa în vene, iar că pe la fumoar mai mirosea a marijoana, nu mi se pare ceva ieşit din comun. Drogaţi în ultimul hal nu am avut „plăcerea” să văd niciodată, dar vin şi repet, nu m-ar impresiona. A fost alegerea lor, la fel ca şi cea a ţigărilor, alcoolului sau ca oricare altă alegere din viaţă. Aud adesea de la fumători: „Nu fumezi? Ce bine! Nici să nu te apuci!”. Dar voi de ce v-ati apucat? Şi de ce nu renunţaţi dacă tot regretaţi alegerea făcută? Pentru că e greu, ştiu. Şi mie mi-ar fi greu să renunţ la dulciuri. Pentru că zahărul este cel mai permis şi neblamat drog. De care, da, mă declar dependentă. Dar, revenind la ţigări şi droguri, mă întreb cât va mai dura până se vor legaliza drogurile de tot felul. Sau până când vor fi scoase complet din legalitate tutunul şi alcoolul. Pentru că, după părerea mea, cele trei sunt de fapt o entitate care nu poate exista separat. Deşi drogurile au părţile lor bune (probabil că voi reveni cu această teorie), iar tutunul nu!