CASTELUL PRINŢESEI DE CARAMEL este primul roman al lui Eddie Ţone. Este o carte minunată, care a ieşti în sfârşit pe piaţă, iar ceea ce voi spune mai jos nu este pentru că Eddie mi-e şef sau prieten, ci pentru că asta cred. Deşi nu este genul de literatură care să mă incite, eu preferând o atmosferă ceva mai reală şi întâmplări trăibile, Castelul m-a captivat. Este o poveste de dragoste fantastică, de o sensibilitate cum rar găseşti la un bărbat. Dar nu e o sensibilitate zaharisită sau frustrată sau timidă, este sensibilitatea în esenţa ei. Şi mai are ceva foarte important: umorul! Plus un mod foarte ingenios de a întoarce şi lega lucrurile, întâmplările, personajele. Lectură plăcută!
interesanta coperta! :)
si mai intresant continutul!
:)) ok o sa vad.
vazut, citit, placut la nebunie:). desi treaba mea la revista de femei este sa citesc multe carti in fiecare luna si sa scriu despre ele, recunosc ca nu am mai intalnit asa ceva pana acum. o carte extraordinara, care de multe ori m-a facut sa ma intreb: cum naiba i-o fi trecut prin cap asa ceva? adica, vreau sa spun, cum o fi sa te simti ca o girafa care a nimerit intr-un adapost antiaerian pentru pitici, sau cum o fi sa fii soarecele tataie, care trece pe langa un motan in plin proces de scarpinat cu o atitudine toleranta? si as vrea sa ne ducem fiecare macar o data la paris manati de un bilet primit de la un pitic nauc pentru a ne da intalnire cu vecina de palier. sau sa discut probleme economice cu greierii aia din castel. si as putea sa dau citate la nesfarsit, dar voi continua cand ne vedem la lansare:)