VOMA ROZ

Când pe clădirea noastră a apărut un mesh odios al băncii de la parter, colegul Dan spunea că se simte ca într-o vomă roz. Exact aşa m-am simţit şi eu aseară. A fost petrecerea de Crăciun a firmei şi s-a desfăşurat în oribilitatea de Pat Lounge. Mai fusesem o dată acolo, dar stătusem în spaţiul ceva mai normal, pentru că localul e împărţit în două spaţii relativ distincte. De data asta, însă, în zona okiuţă era o altă petrecere, iar nouă ne-a revenit voma roz. Pe lângă designul odios, muzica a fost foarte proastă. Nu sunt eu clubăreasa care să ştie tot ce e la modă prin cluburile de fiţe, dar ca să mă simt bine nu trebuie să am astfel de cunoştinţe. Plus că la o petrecere privată pui tot felul de muzică, nu doar hausăreală. Şi aia dată la maxim de trebuia să-ţi suprasoliciţi corzile vocale ca să vorbeşti la urechea celui de lângă tine. La un moment-dat a fost un concurs dezorganizat de cocktailuri şi, cu ocazia asta, am intrat în bar. Nu a fost prima tejghea în spatele căreia am intrat şi chiar am lucrat. Dar haos mai mare în bar ca aici nu am văzut nici la Pardon Cafe unde, credeţi-mă, e debandadă!