NESIMŢIREA CA VIRTUTE

De vreo trei săptămâni mă lupt cu nesimţirea, nepăsarea şi ignoranţa. Să o iau cu începutul. Acum câţiva ani mi-am făcut şi eu, ca tot românul dornic de afaceri, o firmă. Am avut un magazin care din diverse motive a trebuit să-l închid, dar firma am lăsat-o să existe în continuare, pe cifră de afaceri zero, pentru că mi-o făcusem cu facilităţile acordate studenţilor şi era mult mai complicat de închis. După ce s-a încheiat perioada de trei ani în care nu o puteam închide, tot nu am găsit resursele necesare pentru a demara operaţiunea de desfiinţare. În tot acest timp am avut o contabilă, Nicoleta Balaban, care îmi fusese recomandată de un amic comun. Câtă vreme aveam activitate, tipa era ok pentru că mă întâlneam săptămânal cu ea şi astfel o trăgeam de mânecă. Când am plecat din ţară şi mama, pe care o împuternicisem să rezolve problemele legate de firmă, a avut nevoie de ea, s-a chinuit ceva până a reuşit să obţină de la ea ceea ce avea nevoie. M-am întors, am aflat de la amicul nostru comun cum Nicoleta făcuse nişte prosti şi el renunţase la serviciile ei, dar, cum eu nu aveam cine ştie ce, nu m-a deranjat să o ţin în continuare. Contractul de muncă i-l desfăcusem când încheiasem activitatea şi rămăsese să lucreze pentru mine fără contract. Pentru că administratorul are dreptul să facă contabilitatea primară, nu aveam nevoie teoretic de contabil şi ea depunea chestiile la administraţia financiară în numele meu. Numai că, acum trei săptămâni mi-a venit o scrisoare de la administraţie că trebuie să mă prezint cu bilanţurile pe 2006. M-am dus cu ceea ce aveam eu ca „dosarul de 2006” întocmit de minunata mea contabilă. Pentru că nu era în el ceea ce trebuia, urma să revin cu completările. De atunci mă chinui să dau de ea care mă duce cu vorba de pe o zi pe alta. Nu răspunde la mobil, indiferent de pe ce număr o sun, acasă nu stă, îşi căpiază familia şi e total iresponsabilă. Mai mult, aceeaşi scrisoare a primit-o şi ea pentru firma ei şi dacă nici pentru ea nu se agită, eu ce pot să mai fac? Îmi îndrugă vergi şi uscate despre o relaţie pe care o are la administraţia financiară şi cum ar trebui să stau liniştită. Pe lângă faptul că nu am controlul asupra actelor mele acum, am decis să încep formalităţile de desfiinţare şi am nevoie de toate actele care mai sunt la ea. Culmea e că sunt o maestră în scenarii de răzbunare când nu e vorba de mine, iar acum mă simt legată de mâni şi de picioare. Nu am cum să o oblig să plătească nici amenzi şi nici să o dau în judecată pentru daune morale pentru că nu am cum să dovedesc, chestie care mă frustrează şi mai tare. Aşa că dacă aveţi vreo idee, sunt deschisă la propuneri.