Tocmai am terminat de citit romanul Frucutul interzis, scris sub pseudonimul Nedjma, publicat în colecţia Eroscop la Editura Trei. Acum, că am terminat cu datele tehnice, să trecem la cele pitoreşti. Prima jumătate a cărţii, deşi se vrea un roman erotic, nu prea are note erotice, decât nişte cuvinte obscene aruncate forţat într-un text poetic. A doua jumătate, e într-adevăr, erotică. Romanul e destul de bine scris. Totuşi, în opinia mea, are o delicateţe care nu cadrează bine cu vulgaritatea unor pasaje. Una e să citeşti Sade sau Miller care să-ţi vorbească de pulă şi alta e să citeşti despre apusurile Tangerului presărate cu aceste cuvinte. Se spune că e prima destăinuire erotică a unei femei arabe, romanul provocând o grămadă de controverse la apariţia lui în Franţa, ţară tixită de maghrebieni. Fiind semnat sub pseudonim şi având un autor/ autoare din umbră, mă întreb dacă nu este doar un alt produs de marketing. Una peste alta, cartea e o lectură uşoară, de vacanţă.
„un alt produs de marketing” spui. Te referi si la celebrele destainuiri sub tema „jurnal intim” ale prostituatelor? varianta londoneza si mizeria de replica bucuresteana?