Cine a inventat sculatul de dimineaţă? Dar aglomeraţia din mijloacele de transport în comun şi planul urbanistic al Bucureştiului, care împreună conlucrează în mod diabolic la nesuferitul ăla de trezit cu noaptea-n cap? Da, urăsc sculatul de dimineaţă! Indiferent de ora la care mă culc. Aseară, picând de oboseală, am tras pe dreapta la 9 jumate. Auzi şi tu! 9:30! Nu m-am mai culcat la ora asta de nu mai ştiu când. Dar, cum literele de pe foile pe care le citeam începeau să joace un dans parcă ritualic, din care sensul cuvintelor nu îşi mai găsea continuitatea, am decis să mă opresc şi să las somnul să-şi intre în rol. Dar cum teancul de cursuri, norma pe ziua de ieri, nu era epuizat, a trebuit să mă trezesc în zori pentru a finaliza paginile rămase. Şi uite aşa m-am sculat cu noaptea-n cap şi „in a bad mood”. Şi dacă tot sunt pornită, declar sus şi tare că urăsc Cristaxiul! Care a mai contribuit şi el la minunata mea dimineaţă în câmpul muncii.
In sfarsit…gand la gand cu…Imi vine sa-i omor pe cei care nu mai pot de fericire dimineata si care nu te las pt macar 30 min sa-ti revii.Acei pt care o cana de cafea dimineata e un motiv inepuizabil de discutii sterile si idioate,ceva genu’:da’ azi ce faci?’.Ii detest pe acei veseli si binedispusi dimineata care ‘ciripesc’ voiosi pe langa tine si iti tot spun’ce zi frumoasa’si bla bla…’
O gramada de specii sunt pe cale de disparitie,dar astia nu?!!