Anul acesta ziua mea a picat într-o luni. Lunea nici iarba nu crește, după cum zice o vorbă din popor. Dar eu avem planuri mari, să plec la Snagov pentru o tură de wakeboarding garnisită cu ceva plajă și ceva mai mult prosecco (aveam și șofer asigurat!).
Doar că socoteala de seară nu s-a potrivit cu ploaia torențială de dimineață, așa că mi-am desfăcut sticla de prosecco la micul dejun și m-am pus pe răspuns la urări. Când apare și o urare la pachet cu un cadou inedit: fotograful Ștefan Ovidiu îmi propune să ieșim în ploaie pentru o ședință foto ad-hoc, dacă am curajul. Curajul? Păi pe bune, e doar ploaie, nu e uraganul Catrina! Doar că până ne-am dat noi întâlnire într-o jumătate de oră s-a oprit și ploaia, așa că nu am avut parte de pozele cu rochia albă lipită de corp. Dar au ieșit astea, care nu sunt rele deloc!
