După cum vă spuneam relativ de curând, am citit cartea cu acelaşi nume şi aşteptam cu nerăbdare şi filmul. Doar că, dezamăgire. E un film slăbuţ, fără zvâc, care nu surprinde nici pe departe autoironia autoarei cărţii, aş putea spune chiar că e un film plictisitor. Dacă aş fi fost acasă şi l-aş fi văzut pe laptop, sigur l-aş fi văzut în vreo două-trei reprize pentru că n-aş fi avut stare să văd cele două ore şi, cap-coadă.
Dar, ca să nu fiu complet cârcotaşă, filmul are şi părţi bune: una din ele ar fi Bradem; alta ar fi peisajele, imaginile absolut superbe mai ales din Bali (dacă or fi fost filmate acolo), dar nu numai; şi mi-a plăcut cum a surprins spiritul italian. Cultura lor e cel mai amplu ilustrată în film şi am recunoscut-o cu uşurinţă, e chiar amuzant cum e ilustrată. Atât de reală. Despre restul, nu mă pot pronunţa pentru că îmi sunt practic necunoscute.
Dar, ca să nu fiu complet cârcotaşă, filmul are şi părţi bune: una din ele ar fi Bradem; alta ar fi peisajele, imaginile absolut superbe mai ales din Bali (dacă or fi fost filmate acolo), dar nu numai; şi mi-a plăcut cum a surprins spiritul italian. Cultura lor e cel mai amplu ilustrată în film şi am recunoscut-o cu uşurinţă, e chiar amuzant cum e ilustrată. Atât de reală. Despre restul, nu mă pot pronunţa pentru că îmi sunt practic necunoscute.