De-a lungul existenţei mele am întâlnit de mai multe ori persoane, fie ele femei/fete ori bărbaţi/băieţi, care se credeau mult mai interesanţi dacă îşi supuneau pretendenţii la tot felul de testări, în mod special de anduranţă. Am întâlnit o tipă care îşi lasa proaspăta achiziţie să o aştepte şi o oră în faţa blocului când venea să o ia la întâlnire, şi în tot timpul ăsta nu îi răspundea la telefon. Şi lista poate continua cu tot felul de alte astfel de exemple. Eu sunt o persoană destul de corectă de felul meu şi câtă vreme aşa îi tratez pe cei din jur, aştept ca măcar pe jumătate să fiu şi eu la fel tratată. Mi se pare de-a dreptul stupid să regizezi nişte „probe de foc” la care să îţi supui partenerul. Are şi aşa grijă viaţa să te supună la diverse probe şi să îţi arate calitate unei relaţii atunci când ea se numeşte relaţie, aşa că mă enervează când îmi este pusă la îndoială integritatea. Am răbdare. Nu multă. Dar am. Numai că dacă descopăr că am fost victima unei astfel de testări, realizez eu că celălalt nu merită efortul din partea mea. Şi mai e ceva: nu suport să aştept. Sunt foarte punctuală, iar aşteptatul peste limita decentă de 15 minute, şi aia pentru că aşa este social acceptat, nu pentru că aş fi eu dispusă să aştept mai mult de 5 minute, mă pune pe drumuri fără regrete.
o timpenie, ai dreptate :)