Îmi place fotografia. Îmi place să fac poze. Dar nu mă simt atrasă de a învăţa arta fotografică pe bune, de a învăţa despre obiective, filtre, lumini, etc. Ceea ce îmi place mie este imaginea obţinută. De fapt, mai bine zis, îmi plac imaginile, nu fotografiile. Când pozez eu ceva pozez pentru că îmi place ceea ce văd. Adesea pivesc lumea în astfel de imagini. Merg pe stradă şi văd cadre care ar putea constitui nişte imagini geniale. Şi îmi plac imaginile colorate, încărcate, în care poţi descoperi tot felul de detalii neaşteptate. Îmi plac şi pozele alb-negru. Au o anumită poezie. Mai ales că atunci când fotografii fac poze alb-negru, le fac pentru a pune în evidenţă jocul de lumini.
Am descoperit de curând un fotograf genial. Este vorba de englezul Miles Aldridge. În vârstă de 45 de ani şi provenind dintr-o familie cu înclinaţii artistice, Aldridge a devenit unul din cei mai importanţi fotografi de modă şi publicitate la nivel interanţional.
Nu ştiu cât din imaginile sale sunt gândite de el şi cât de stilistul cu care lucrează de fiecare dată, dar având în vedere că mai toate fotografiile sale au nişte note aparte, din aceeaşi sferă, tind să cred că şi concepţia îi aparţine în totalitate. Pozele lui sunt foarte colorate, exagerat de colorate, chestie care pe mine mă fascinează. Aproape că, deşi fotografia alb-negru pe care am ales-o este una foarte bună, mi se pare blasfemie să reducă totul într-o paletă noncromatică în condiţiile în care este capabil de o asemenea explozie de culoare fără a friza ridicolul sau kitchul.
Mi-a fost extrem de greu să selectez doar câteva poze de ale lui. Un regal imagistic găsiţi pe site-ul său, dar şi pe net. Adesea văzând compoziţii spectaculoase prin reviste mă gândesc că mi-ar plăcea foarte mult să le creez eu. Doar că mulţi nu înţeleg acest baroc colorat (aşa cum am păţit cu o compoziţie pentru revista Casa şi grădina de care eu am fost foarte mândră, dar care mi-a fost publicată doar pentru că nu aveau altceva de pus în loc) şi, în plus, în România nu există bugete pentru creaţii spectaculoase. Pentru paginile de beauty şi modă trebuie să lucrezi cu mânuşi cu produsele pentru că trebuie înapoiate intacte. Degeaba vrei tu să verşi ojele Chanel, să ciopârţeşti rujurile YSL şi să sfâşii hainele oricărui creator, fie el şi român. Iar în astfel de condiţii, în care eşti legat de mâini, în care trebuie să fii foarte atent pentru că altfel plăteşti din buzunar ceea ce ai distrus, la fel de legată îţi este şi imaginaţia şi nu poţi face chestii interesante.
Buna,Andra!ai un blog ft. frumos si o pasiune pt. fotografie deosebita…te felicit!
multumesc mult!