Sâmbătă mi-am petrecut ziua la târgul de bijuterii AUTOR. Un brand-extension al conceptului Extins iniţiat de Dan Pierşinaru, târgul AUTOR a reunit designeri de bijuterii, mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, din toată ţara. Maria Filipescu, prietena mea, a fost şi ea acolo, dar despre standul ei voi reveni într-un post viitor. Cert este că deşi a fost foarte multă lume, nu s-a cumpărat la grămadă. S-a văzut foarte clar cine a avut succes şi cine nu.
Mărgelele cele multe şi frumoase sunt de la Lola Dream Factory şi au o poveste minunată pe care vă las să o descoperiţi singuri. Poate contează dacă vă spun că sunt făcute de o româncă şi mângâiate de razele calde ale soarelui Portugaliei, locul unde ea trăieşte.
Pentru un moment m-am simţit ca la şocală: o pânză neagră acoperită cu însemnări matematice mi-a atras atenţia. Dar nu eram la ora de mate, ci în faţa standului Danei Ştefănoiu.
Jennifer Delplanque este o franţuzoaică foarte drăguţă care vorbeşte perfect româneşte deşi este în ţară doar de câţiva ani. Şi Jennifer face nişte mici picturi pe bijuterii fantezie de-a dreptul drăguţe. Preferatul meu e creierul-agrafă. Acum a fost doar de expoziţie, nu era de vânzare, dar abia aştept să mi-l iau când intră în producţie.
Elena Crişan este un designer de bijuterii de la Cluj, care lucrează în argint şi aur.
Roxana Davidescu retransformă obiectele găsite pe te miri unde şi le înnobilează cu elemente de aur şi argint.
Mihaela Zvîncă este deja un nume consacrat în domeniu şi face nişte piese foarte interesante, chiar dacă la târgul ăsta nu a venit cu cea mai bună colecţie a sa.
Acarete este un brand creat de două tipe nostalgice, care refolosesc diferite obiecte, care crează forme inedite şi ne aduc aminte de copilăriile noastre.
Andra Oana Lupu a expus cele mai studiate piese din expoziţie. Deşi la târg era prezent şi tatăl ei, la un alt stand, fiica şi-a depăşit cu mult tatăl. Din păcate, claritatea liniilor bijuteriilor create de ea nu a impresionat prea mulţi cumpărători, educaţi în spiritul „multului”, „încărcatului”.
Idelier, unul din magazinele mele preferate, a venit reprezentat de unul din designerii lui de casă, Raluca Drăcea, care a prezentat nişte piese pentru decolteu, pentru că nu le pot numi coliere, fantastice, dar foarte pretenţioase.
Ioana Matei este un alt designer care mi-a plăcut. Piese frumos designate, unele purtabile, altele doar frumoase (precum colierul din imagine), dar toate ineresante.
Şi Carla Szabo este un nume cunoscut în peisaj. Poate chiar primul care s-a făcut cu adevărat cunoscut pe piaţă. Îmi place ce face. Chiar mi-am luat un cercel de la ea. Mi-aş fi luat eu mult mai multe, dar ştiţi voi, problemele actuale de buget. :) Dar voi reveni!
Alina Băncilă, fiica mult mai cunoscutului Dan Băncilă, este un designer care face piese masive, interesante, din argint şi cu diferite pietre sau argintând itemuri din natură. Scoicile sunt foarte tari!
Mihaela Tarhuna nu îmi place. Cred că a fost printre cei care mi-au plăcut cel mai puţin. Iar ceea ce nu îmi place, de fapt, la ea, este că de câţiva ani de când am auzit despre ea, face aceleaşi piese. Identice şi la fel!
Freevole este un concept pentru care Zvîncă a produs o serie de piese. Aici a fost doar o avantpremieră. La târgul de săptămâna viitoare, V for Vintage, va fi toată colecţia.
Şi bijuteriile Ralucăi Buzura m-au încântat foarte mult. De fapt, azi chiar port o pereche de cercei de ceramică pe care mi i-am cumpărat de la ea sâmbătă. Şi, recunosc, mi-a fost foarte greu să mă decid ce să îmi aleg.
Alexandru Lupu este tatăl de care vorbeam mai sus. Bijuterii banale din argint. Unele ok, dar comparabile cu ce găseşti în magazinele din toată ţara. Fără personalitate.
Later edit: se pare că poza din dreapta nu ilustrează tot bijuteriile lui Alexandru Lupu, dar eu aşa am considerat pentru că la momentul când am făcut poza nu era nimeni altcineva la stand, bijuteriile erau pe exact aceeaşi masă şi nu erau nici alte cărţi de vizită. Deci poza respectivă rămâne în pom, cu autor necunoscut.
Pe Ana Wagner o găsiţi în magazinul pe care îl are împreună cu sora ei. La Wagner găsiţi piese de ceramică şi bijuterii de ceramică semnate de Ana. Dar şi alte chestii adunate de pe la diferiţi designeri.
da cine esti tu sa spui: asta e bun asta nu e bun? cat de putina toleranta pentru munca celuilalt exista in tara asta.
mihaela
mihaela,
banuiesc ca de mihaela tarhuna e vorba. eu sunt proprietara acestui blog, adica a unui spatiu virtual unde spun ceea ce vreau eu! nu e o revista de specialitate sau un site formator de opinii, ci locul unde vorbesc despre ceea ce imi place si ceea ce nu. este dreptul meu.
din diletantismul tau feroce ai postat pe blog fotografii cu bijuterii care nu apartin tatalui meu (foto drepta). in ceea ce priveste „banalitatea” bijuteriilor create de el, pot doar sa imi imaginez ca din cauza pregatirii tale te afli in incapabilitatea de ati afisa o alta opinie, una valabila, formulata la adresa unui artist de talie internationala. cat despre bijuteriile mele, nu pot sa spun decat ca au fost foarte apreciete, si sa te sfatuiesc pe viitor, pentru a evita penibilul in care te afli, sa te documentezi mai cu sarguinta.
andra oana lupu
asta ca sa fie comentariul la locul lui
legat de raspunsul tau: 1 la mana diletant=persoana care manifesta preocupari intr-un domeniu al artei, al stiintei sau al tehnicii fara a avea pregatirea profesionala corespunzatoare, nici intru-un caz ignorant, si 2 la mana atata timp cat tu iti iei liberatea sa lansezi asemenea afirmatii, eu imi iau libertatea sa contest valoarea ta de critic. este dreptul tau sa exprimi ce iti place sau nu dar in momentul in care tu folosesti termeni „fara personalitate”, sau „bijuterii banale” referitor la niste bijuterii care folosesc o montura originala tu esti cea care subliniezi faptul ca nu esti documentata in domeniu deci in consecinta un diletant. nu doresc sa continui aceasta discutie, consider ca mi-am subliniat opinia destul de ferm, poti sa o iei ca pe un afron personal sau ca pe un sfat
PS: autoare bijuteriilor din foto dreapta este Oana Pop
Andra Oana Lupu
@lilbutterfly
nu ma mai obosesc sa copiez raspunsul pe care l-am dat deja acolo unde ai lasat comentariul, la postul despre nunti, pentru ca banuiesc ca l-ai citit deja.
@lilbutterfly bis
multumesc pentru informatia pe care mi-ai oferit-o.
imi mentin insa pozitia asupra folosirii gresite in context a cuvantului diletantism. restul, pana la urma e treaba ta. daca iti asumi o viata publica, asa cum face orice artist ale carui opere sunt expuse public, iti asumi si criticile si laudele. indiferent de la cine vin. viata publica inseamna ca e pt public, nu pt critica de specialitate. pentru ca pana la urma de cumparat, cumpara publicul, care poate fi reprezentat si de muncitor si de inginer si de academician.