Umblă vorba cum că prin diferite locaţii şi situaţii e nevoie de un dress-code. Din fericire, serviciul meu îmi permite să mă îmbrac la costum când am chef şi la pantaloni scurţi şi şlapi când îmi tună. Drept pentru care garderoba mea este foarte pestriţă şi, mai ales, colorată. Cred că aş face muuuulte spume dacă ar trebui să port o vestimentaţie business, austeră şi monotonă în fiecare zi. Nelovindu-mă de problema vestimentaţiei obligatorii, nici nu o pot înţelege. Adică omului i s-a întipărit în minte că dacă eşti la sacou eşti profi şi dacă eşti la pantaloni scurţi eşti vai de mama ta. Greşit! Da, haina îl face pe om. Dar în măsura în care ea exprimă ceea ce eşti tu, nu ceea ce impune societatea într-o anumită situaţie, care nu este altceva decât uniformizare. Săptămâna trecută, parcă, proaspătul instalat la primărie, Piedone, s-a apucat să facă curăţenie. Şi ce s-a gândit el? Să o pună pe liber pe o tanti care oficia cununii în pantaloni scurţi. Ca să vezi, blasfemie! Vă daţi seama că femeia nu era cu un şort de se văd bucile. Dar chiar şi aşa. Mi se pare o inepţie! Ce, nu poţi fi un bun profesionist îmbrăcat funky? Mă îndoiesc. La fel cum mă îndoiesc şi de seriozitatea şi profesionalismul omului la costum. Cât despre arătarea statutului prin haine, poţi liniştit să te îmbraci Armani şi de plajă. Cine ştie să observe fineţea brand-ului, o observă, nu trebuie să sară în ochi eticheta de pe mâneca de la costum (aşa cum mai binevoiesc unii „domni” să o lase). La ce ne foloseşte să urmăm nişte coduri vestimentare stupide? Cu ce ne uşurează viaţa? Sau, din contră, cu ce ne-ar îngreuna-o dacă nu le-am avea?
Daca incerci sa-ti dai seama ce gandesc oamenii o sa-ti scrantesti creierul. De obicei marea majoritate nu gandesc mai deloc…
Si nu-s de acord ca haina face pe om in orice fel. Din punctul meu de vedere hainele ar trebui sa serveasca doar un scop practic, nu si estetic.
Cat despre Piedone, s-ar putea sa caute nod in papura…
Pentru job-ul meu nu merge sa ma duc in pantaloni scurti. In rest am destula libertate, acum ca e vara prefer pantaloni subtiri si tricouri.
Important este mai curand sa se vada calitatea materialului folosit decat brandul. Azi am avut parte de o intalnire de afaceri cu unul care era in blugi, chestie cu care nu am nimica, dar pe ochelari avea scris mare Christian Dior. Iar una din muierile cu care era venit, sa zicem ca trec peste fusta de blugi mini care nu avea ce cauta la o intalnire de afaceri. Dar machiajul din greu si de calitate proasta chiar era penal.
Tinuta business nu inseamna neaparat costum, dar presupune totusi sa arati bun gust si un anumit conservatorism.
Hei-rupism a la Piedone. La fel facea pe grozavul si cu buticarii, iar dupa ce se opreau camerele isi lua binevenita spaga.