În ultima vreme nu am prea avut timp de citit şi s-au adunat multe reviste neparcurse. Aşa că mi-am canalizat atenţia pe ele şi nu am mai citit nicio carte. Totuşi m-a apucat pofta de citit cărţi. Simţeam nevoia unei poveşti care să mă captiveze. Şi, în stilul caracteristic mi-am pus o întrebare (of, de n-aş mai pune atâtea întrebări, ce bine ar fi!…): de ce avem nevoie de ireal în viaţa noastră? Mergem la film, la teatru, citim romane şi povestiri şi ne fascinează poveştile de viaţă ale altor persoane. De ce? De ce simţim nevoia să ne hrănim cu întâmplări care nu ne aparţin?
Imbatranim atunci cand nu mai avem vise.
twotimesbaby a zis bine ce-a zis. Cat despre de ce avem nevoie sa vedem si visele altora… Uneori pt. ca pur si simplu e distractiv, alteori pt. ca realitatea e asa de rea incat visele noastre nu mai sunt suficiente pentru a ne proteja de ea, deseori din ambele motive.