Ziceam că revin cu un comentariu despre cartea Poveşti erotice româneşti, apărută la Editura Trei, şi uite că o fac. Am vrut să parcurg toate povestirile înainte de a vă spune despre ea, şi tocmai am terminat şi ultima dintre ele. Partea bună este că dacă una din poveşti nu-ţi place, poţi să treci la următoarea fără să-ţi pară rău că ai irosit o carte întreagă. Partea proastă este că doar vreo două-trei povestiri se pot numi cu adevărat erotice. Restul sunt nişte nuvele oarecare, unde este amintit ceva din sfera sexuală, dacă este. Slabe. Autorilor români le este parcă frică să-şi exprime sexualitatea. Nu contest calităţile scriitoriceşti ale multora dintre ei, eu comentez doar lipsa de erotism a unui volum erotic. Şi am citit multe din categoria asta, deci am termeni de comparaţie. Dar să o luăm sistematic:
* Mi-au plăcut Dirigintele de Radu Pavel Gheo, Sanctuar de Claudia Golea, Ţâţe de Doina Ruşti şi Sâmbătă seara de Dan Sociu (se anunţă un roman tare cel care e în facere acum!).
* Am sărit la povestea următoare pentru că m-au plictisit îngrozitor Lacrima lui Ovidiu, a lui Dan-Silviu Boerescu, Uite ce flexibilă sunt, băi! de Emil Brumaru şi Vrăjitoriile din insula Sylt de Filip Florian.
* Restul m-au lăsat rece…
mie mi s-au parut atat de plictisitoare cartea asta! poate ca oamenii astia ar trebui sa mai citeasca liteartura erotica adevarata inaite sa se apuce de scris asa ceva.
Pe mine m-a scirbit replica romaneasca a aventurilor prostituatei de lux. Parca era o editie de noapte, facuta in graba, sa nu ne-o ia inainte concurentza. asa ca aventurile erotice sa mai astepte. sau astept eu sa ma uimeasca ceva, totusi, dupa pagina cea mai erotica din „patul lui procust”.