POVESTEA LUI O

În ultimele zile mi-am umplut timpul cu Povestea lui O (de Pauline Reage, colecţia Eroscop, Editura Trei). Cartea are o poveste fasinantă prin scandalul pe care l-a iscat la vremea publicării, prin faptul că autorul a preferat mulţi ani să rămână în anonimat şi prin stupoarea universală când a decis să iasă la lumină şi s-a aflat că este vorba de o femeie şi, în nici un caz de un bărbat, aşa cum se crezuse. Cartea e foarte greu de descris în cuvinte, sentimentele pe care le trezeşte sunt mult mai grăitoare. Este vorba de un amestec de hornizare cu repulsie, cu stupoare şi lista contradictorie ar putea continua. De mult nu am mai citit o carte atât de bună prin impactul pe care îl are asupra cititorului. Dar este şi o carte bine scrisă. Este fresca înjosirii extreme, a unui masochism dus la absurd, este dincolo de puterea de înţelegere. Nu sunt o feministă convinsă, dar în prima parte am fost revoltată de înjosirea femeii, totuşi, înaintând în poveste am realizat că nu are nicio legătură cu condiţia femeii, este vorba de sclavia umană şi nu cea fizică, ci cea psihică. Finalul e singurul care strică atmosfera. E neterminată. Totuşi, este o carte pe care o recomand, deşi trebuie să fii pregătit psihic pentru a o citi. Şi o spun eu, care dupa ce am citit Sade credeam ca nu prea mai are ce să mă impresioneze.