Eu, de felul meu, sunt o persoană revoltată în faţa nedreptăţilor, care face plângere la OPC atunci când diferitele firme îmi sfidează cu neruşinare inteligenţa sau încrederea, care nu se dă în lături de la un scandal, din care pot ieşi terfelită, evident, dacă ştiu că am dreptate. De aceea, spun răspicat: JOS PĂLĂRIA, DANE! Dan îmi este coleg de un an de zile şi îi apreciez scriitura. Dar, mai mult decât orice, apreciez că a ales să nu stea cu mâinile în sân atunci când aş fi crezut că va lăsa capul jos, resemnat. Eu am păţit-o la fel ca el. Numai că nu aveam dovezile. Proiectul de emisiune pe care îl aveam în cap, prezentat unui producător de la Prima Tv cu ceva ani în urmă, producător al cărui nume nu îl mai ştiu (dar dacă mă enervez un pic mai tare am cum să-l aflu), în încercarea de a refula unul din eşecurile tinereţii mele, a fost pus în scenă, copiat în amănunt, de la primele teme propuse, până la ultimul detaliu de decor. Spusesem tot. Şi nu îmi înregistrasem proiectul la OSIM. Pentru că am avut încredere. Tocmai de aceea, acum, când Dan are dovada, îl susţin cu toate forţele mele. Şi mă bucur că urlă toate blogurile despre această temă. Mă întristez, însă, că o grămadă de neaveniţi, care nu au realizat nimic în viaţă, se trezesc să-l ia la rost pe Dan Mihu, aşa cum se întâmplă pe blogul lui Zoso şi, probabil, în multe alte locuri.
Eh, nu toata lumea se ia de Dan… Eu de exemplu: http://www.zoso.ro/2007/05/un-scenariu-furat.html#comment-76309
:-p
Ei, poate ca la un moment dat se vor linisti si vor intelege ce spun eu. Nu plagiat, ci, daca vreti, abuz de incredere. Daca nu ar fi fost in juriul HBO de anul trecut, sunt aproape sigur ca dl Mungiu nu ar mai fi facut acest film. Nici „nu visa la el acum un an.” La fel, daca nu mi-as fi trimis textul la concurs si as fi publicat direct romanul, nu cred ca ar facut un film despre avorturi… M-as fi asteptat ca un membru al juriului (regizor pe deasupra), sa aiba un altfel de atitudine. N-a fost cazul. Trist… Dar specific.
nea Dane, da’ dumneata cam ce vrei de fapt? sa dea omul ala premiul inapoi? sa-ti dea si tie cateva frunze din el? sa-ti treaca numele pe generic? ca daca nu vrei nimic decat sa faci valuri si sa auda lumea de tine, mi se pare prea ieftin gestul de a iesi in fata dupa ce Mungiu a luat premiul doar ca sa-l faci de rahat, fara sa ai o pretentie concreta.
daca ai dreptate si ai dovezi, da-l in judecata, castiga si ia-i banii. daca nu, lasa petardele astea mediatice ca e pacat.
Dar dl. Mungiu nu a raspuns in niciun fel mailului pe care i l-a trimis Dan?
domnul mungiu e in vacanta!
@woland: Am explicat aici.
Cine vrea sa priceapa, pricepe. Cine vrea sa se bucure de premiul dlui Mungiu, se supara. O sa le treaca si o sa mai citeasca o data ce am scris eu. Sau nu.
domnule Mihu, din tot ce apare pe pagina lui Zoso, eu deduc ca dumneata nu il acuzi de plagiat, nu sustii ca scenariul de la „4 luni…” iti apartine, nu sustii ca ti se cuvine paterintatea acestui proiect sau a acestui premiu. tot ce vrei e ca lumea sa recunoasca faptul ca primul om care a avut ideea sa faca un film despre avorturile ilegale de pe vremea lui Ceausescu a fost Dan Mihu. e o aberatie. daca vrei sa stii, acum 4 ani, cand eram inca in liceu, citind cateva articole despre „decretei” m-am gandit ce interesant ar fi un film pe tema asta. ideea e a mea, nu a ta.
@Woland: Ati scris ideea respectiva? Ati trims-o la un concurs? V-a premiat-o cineva? Respectiva persoana a scris apoi un scenariu cu aceeasi premisa?
Nu cred.
Atunci ce incercati sa demonstrati?
Nu cred ca noi doi sau situatiile noastre sufera comparatie. Eu nu vorbesc despre ideile pe care le am in baie, ci de cele pe care le concretizez in lucruri publicabile si publicate.
problema e simpla si e legala. intamplator, „sunt pe problema”.
daca regulamentul de la respectivul concurs nu prevedea nimic de genul „lucrarile trimise devin ale noastre si facem ce vrem cu ele” (exprimare colocviala, evident, dar asta e ideea) atunci, in virtutea drepturilor de autor nascute in patrimoniul tau de la crearea operei, ai acces neingradit la justitie si poti sa-ti satisfaci orice pretentie, patrimoniala sau nu (dreptul de paternitate asupra operei exista si e recunoscut ca atare, chiar daca nu are o expresie pecuniara).
daca, in schimb, prin participarea la acel concurs ti-ai insusit un regulament care prevedea faptul ca juriul poate face orice cu materialele primite, inclusiv sa le foloseasca drept „surse de inspiratie”, atunci nu ai ce sa faci decat sa te resemnezi si sa nu te mai pui in situatia delicata de a starni antipatie prin faptul ca incerci sa ii imputinezi meritele acestui regizor.
problema e una juridica. daca nu ai argumente pentru o victorie pe latura asta si nici macar nu urmaresti asta, demersul tau mi se pare inutil si poate fi interpretat ca o incercare de a deveni vedeta pe spinarea altuia. parerea mea.
Ce vad aici? Specia umana. Hotie. Furt. woland care se bucura cand recunoaste un furt. Zice ca oricand ar fura si el, ca s-a gandit de multe ori ca furtul a inceput chiar de la el. Mai in gluma mai in serios, se fura idei in tara asta de multa vreme. Unele concursuri se fac de fapt pentru a fi un punct de plecare pentru unii care isi pastreaza mintea odihnita. Ok, film premiat. Frumos, pentru ca sa faci film e nevoie de mai mult decat un scenariu, dar daca furi o idee si ti-o insusesti, tot hot ramai cata vreme ascunzi asta. Cred ca solutia la problema asta este ca oamenii talentati, ori de cate ori scriu un scenariu, o nuvela, o carte, sa intocmeasca formele legale de copyright. Care oricum in Romania nu sunt respectate. Dar macar poti sa bati public obrazul hotului.
de respectat se respecta. mai de mila, mai de sila. ca oamenilor le e lene sa se ocupe sau nu vor sa se intereseze ori sa dea bani pe avocati, asta e alta problema.
eu nu m-as pronunta asupra faptului ca e vorba de furt. asta asa, ca fapt divers.
Nici eu nu ma pronunt pana nu vad filmul. Dar daca lucrurile se vor adeveri (totul pare sa mearga in directia asta, prea multe coincidente) tocmai am explicat ca nu trebuie incurajat furtul. Iar furtul intelectual e asa de lunecos cand vine la pachet cu gloria, incat unii il gasesc repede sinonim cu genialitatea. Daca filmul are ca punct de plecare tema din scenariul lui Dan, Mungiu ramane un regizor valoros care a castigat un premiu important, dar care are in spate si un plagiat ce-l descalifica. Deocamdata suntem pe un taram al speculatiilor, in urma unui semnal de alarma pe care Dan l-a tras atunci cand a auzit ca un film cu un scenariu care-i semana precum chipul in oglinda, a luat un premiu la Cannes. Eu unul, astept filmul. Atunci o sa stiu daca e plagiat sau daca Dan comite o eroare. La problema cu copyright-ul suntem inca in lumea a treia. La noi ca sa ai castig de cauza trebuie sa ai notorietate, sa platesti avocati, in esenta sa depui un efort care pe multi ii depaseste si face inutil actul in sine. La noi pana nu castigi esti oricum, un invins. Si castiga intotdeauna cel mai puternic, nu cel care are dreptate.