Îmi dau seama acum că ar trebui să aloc mai mult timp scrisului pe blog despre călătoriile mele pentru că trec nu doar lunile, ci și anii de când ajung într-o destinație și nu apuc să povestesc. Iar cum în vara ce urmează am programate două escapade în Italia, mi-am adus aminte că nu v-am povestit despre city break-ul meu din Sicilia. Iar acest lucru este pe cale să se remedieze.
Am ajuns la Palermo într-un city break pentru că mama era acolo la prietena ei pe care o vizitează adesea și eu nu văzusem această parte de Italia (bine, sunt cam multe părți din Italia pe care nu le-am văzut încă), așa că m-am decis pe la un început de săptămână să trag o fugă până la ele la sfârșitul săptămânii. Prietena maică-mii stă lângă Palermo, așa că pentru cele 3 zile avute la dispoziție, nu am ajuns prea departe, dar cum Sicilia m-a fascinat, clar mă voi mai întoarce să descopăr mai mult din ea.
Palermo
Capitala Siciliei m-a cucerit imediat. Nu pot să vă zic ceva anume care m-a făcut să îmi placă atât de mult încât m-am gândit că aș putea trăi acolo. Mi-a zis cineva de curând că eu m-aș muta în multe locuri din lumea asta, însă nu este adevărat. Cred că pot să enumăr pe degetele de la o mână destinațiile în care mi-aș trăi viața, iar Palermo este una din ele. Forfota, culoarea, gălăgia, decrepitul, frumosul, chiar și mizeria, toate mi-au mers la suflet.
Dacă ești în Palermo, nu trebuie să ratezi cartierul vechi cu piața vibrantă, Ballarò. Agitație, gălăgie, mirosuri, culori, tarabe cu fructe și legume bogate, piața de pește, unde totul este proaspăt, cu exemplare imense de pește-spadă, fructe de mare și pești încă vii, street food, dulciuri tradiționale, un întreg univers, pentru care, mai ales dacă ești un foodie, ca mine, trebuie să îți rezervi câteva ore. Evident că transpirând turiste prin toți porii, tendința sicilienilor era „să ne facă”, pentru că, de ce nu? Norocul nostru a fost cu prietena maică-mii care, locuind acolo de 40 de ani, știe cum merg lucrurile și știa cum să pună problema, mai bine decât în italiana mea de baltă. Așa că, în ciuda spectacolului care m-a atras în piață, trebuie să vă spun să vă pregătiți să fiți luați drept carne de tun și să ajungeți să plătiți mai mult decât face. Dar, cumva asta este tendința în toată lumea pentru turiști.
Dincolo de haosul spectaculos al pieței, străduțele vechi ale cartierului Ballarò desfășoară imagini pitorești, cu clădiri cândva elegante, acum decrepite, cu leandrii și bouganvillea care cresc prin cele mai prăfuite colțuri, cu haine atârnate la uscat în cel mai tipic italian stil și cu palazzo-uri ce ascund secole de istorie. Unul din acestea este Palazzo Cont Federico, pe care l-am și vizitat. Contele actual locuiește încă acolo, e tinerel și se ocupă de tururile pentru turiști.
Apoi nu ratați zona centrală a Palermoului, cu străzi pietonale, cafenele, magazine, paițeta Quattro Canti și partea culturlă, unde clădirea impozantă a operei domină peisajul. Tot acolo este și catedrala, ce nu poate fi ignorată întâi și întâi din punct de vedere monumental.
Ce am ratat de data asta în Palermo sunt catacombele cappuccinilor, care par destul de interesante de vizitat. Nu am fost nici la Palazzo dei Normani, despre care am auzit numai de bine. În afara orașului, nu departe, este și templul Segesta, un templu ce datează de acum 2400 de ani și seamănă cu cele grecești. Nici aici nu am ajuns. Și mai sunt o grămadă de biserici pe care, poate că unii dintre voi le-ați putea considera puncte de interes, fie și doar din punct de vedere arhitectural. Îmi pare rău că am ratat de data aceasta câteva obiective, dar în schimb am avut parte de experiențe autentice, de petrecut timp cu oameni de-ai locului, iar obiectivele lipsă din portofoliu nu fac decât să îmi dea încă un motiv (de parcă mai era nevoie) de a reveni acolo.
Plaja Palermoului se află într-o localitate limitrofă a acestuia, Mondelo, locul unde locuiesc bogații orașului. Iar acest lucru se vede. Străzi mari, curate, cu case impozante, frumoase. Are un aer elitist, comparativ cu pitorescul orașului. Iar plaja în sine, extrem de aglomerată, este, totuși, destul de generoasă. Ai zone cu șezlonguri de închiriat și zone lăsate la liber, unde poți să vii fie cu șezlongul de acasă, fie, old school, cu prosopul.
Împrejurimile
După cum spuneam, prietena maică-mii stă în afara capitalei, într-un sat foarte pitoresc, aproape de mare. Așa că am avut ocazia să explorez puțin și zona rurală. Din orășelul (sau satul, că nu m-am prins) ei, se poate ajunge în Palermo pe autostradă, vreo 20 de minute, sau pe șoseaua națională, care merge de-a lungul coastei. Iar eu, aș alege mereu această variantă de drum, prin sătuce în care vezi aproape viața aia din filmele italiene cu Sophia Loren din tinerețe, în care tufele de flori mărginesc șoseaua și marea se mai ițește pe ici, pe colo, printre case, pentru ca apoi să o vezi în toată splendoarea ei în orășele precum Il Corallo, unde ne-am oprit pentru o cafea, câteva poze și o vizită în mini-piața de pește improvizată pe faleză.
Și vă invit să descoperiți coasta nordică a Siciliei și doar pentru plajă sau restaurantele ei, unele chiar fancy.
Cefalù
Tot acolo, pe coasta nordică, destul de a aproape de Palermo, este orășelul Cefalù, eminamente turistic. Asta înseamnă și că este frumușel, cu arhitectura sa medievală și plaja, dar și un tourist trap, când vine vorba de restaurante, cafenele și magazine. Am petrecut o jumătate de zi acolo, nu îți trebuie mai mult, este un loc recomandat de ghidurile turistice și frecventat de vizitatori, fie ei italieni sau de oriunde, deci se pune că l-am marcat pe harta mea siciliană. Dar nu m-am simțit prea bine acolo. Nu știu sigur de ce. Pur și simplu eu nu am rezonat cu acel loc.
