Acum fix o săptămână, aterizam ca o floricică la Iaşi. Bine, aterizam e impropriu spus, pentru că atunci când m-am trezit eu să-mi iau biletul de avion, m-ar fi costat mai mult decât un drum până la Londra, aşa că am ales varianta vagonului de dormit. O altă premieră după multă vreme în care nu am mai mers cu trenul.
Aşadar, ajungeam la Iaşi, acolo unde mi-am petrecut în fiecare an o parte din vacanţa de vară, şi unde nu mai fusesem de vreo şase ani. Nu o să încadrez acest post în secţiunea Călătorii, pentru că nu am fost nici pozitiv impresionată, nu era nici o noutate şi în plus am stat de dimineaţă până seară în hotel.
Hai să încep cu singura părere bună, ca să nu ziceţi că sunt foarte cârcotaşă. Palas Mall este un mall cu un amplu spaţiu de agrement exterior construit lângă Palat şi arată foarte bine. Chiar este un loc unde îţi poţi clăti ochiul. Pentru că în rest, e jale mare. Nu vin eu cu fiţe de Capitală, pentru că am mai fost şi în alte oraşe, ce-i drept mai vestice, din ţară şi nu mi s-au părut la fel de prăfuite, şi nu în sensul că era mult praf, ci în sensul că s-a lăsat praful peste ele… Vitrine obosite, oameni trişti şi urât îmbrăcaţi, localuri desprinse dintr-o epocă de mult depăşită, lipsa de locuri frumoase… Şi chiar îmi pare rău că trebuie să fac această descriere. Nu am fost eu mare fană a oraşului niciodată, dar arată fix ca atunci când eram eu mică şi asta nu e de bine, trust me!
Nu am avut nostalgia plimbatului prin Copou (nu mă plimb eu în Bucureşti prin parcuri, darămite când mă duc în deplasare şi am timpul limitat!), însă am luat-o la pas prin centru pentru că pe acolo mă purtau drumurile între cele două puncte de interes. Şi pe bulevardul cu Mitropolia, parţial transformat în stradă pietonală, printre vitrinele alea amărâte şi firmamentele coşcovite, cu mândreţea de Palat pe fundal, se întindea un mini-târg de producători. Noroc cu ei, că am făcut şi eu nişte poze mai colorate. În rest, mare păcat, pentru că potenţial ar fi din plin!
