decadenţa gustului

CAFELE ALESE LA ORIGO

După ce vara trecută m-am distrat la Barmania cu tot felul de ingrediente şi am aflat câteva noţiuni despre cafea, mai prin toamnă am asistat la un seminar elaborat despre aceasta. Iar aseară mi-am completat informaţiile într-un loc absolut minunat. Stând tot sub umbrela Barmania şi Mihai Panfil, omul cel mai pasionat de cafea pe care l-am cunoscut, coffee shop-ul Origo s-a deschis în martie, iar aseară a avut loc un fel de lansare oficială.

Ştiţi că nu vorbesc aici decât despre locurile care chiar îmi spun ceva, iar Origo îmi spune multe. Să le luăm pe rând:

*Barista şi barmani foarte profi şi servire pe măsură.

*O cafenea mică, intimă, acolo unde nimeni nu ştie că începe Lipscaniul, adică în jos, spre Splai, în spatele clădirii Bancorex, aproape perete în perete cu Energiea. Locul a fost designat de Lama Arhitectura, adică de Dan Enache şi este minimalist şi spectaculos în acelaşi timp.

*Despre pasiunea pentru cafea, toate informaţiile pe care ţi le poate oferi personalul, mai ales dacă e Mihai prin zonă, multele modalităţi de preparare a cafelei şi toate cafelele de origine posibile, mi se pare redundant să mai menţionez.

*Însă o să menţionez despre cocktailurile, unele clasice, altele deosebite, cu modalităţi inedite de servire (vă las să descoperiţi la faţa locului ce reprezintă obiectele din poza în care apare o cutie de conservă…), care intră în meniu la lăsarea serii.

*O să vă mai spun şi că cel mai bun affogato l-am consumat la Barmania, preparat de Mihai, şi va intra în maximum două săptămâni şi în meniul de la Origo, odată cu trecerea la meniul de vară. Tot cam atunci au promis şi prăjituri şi biscuiţei.

*Bonusul este să te nimereşti în una din dăţile când prăjesc cafea, când întreaga locţie se umple cu un miros-curcubeu care se transformă din cel de pâine proaspăt scoasă din cuptor în cel de seminţe de dovleac puse la prăjit pentru ca într-un final să ajungă o aromă delicioasă de cafea de care te îndrăgosteşti.

*Însă punctul culminant al preferinţelor mele abia acum intră în scenă: Pentru că după prăjire cafeaua trebuie lăsată la odihnit, într-o magazie care se află în spatele cafenelei, în cafenea nu se fumează, pentru a nu altera astfel aroma pură. Pentru fumători, deocamdată, terasa chic din faţă rezolvă problema, însă proprietarii spun că şi înainte de a deschide terasa, adevăraţii pasionaţi de cafea, care vin acolo mai ales pentru ce găsesc în ceaşcă, interdicţia de a fuma înăuntru nu a fost tocmai un impediment.

*Şi dacă nu-ţi convine şi nu-ţi convine, poţi să-ţi iei oricare din acele cafele acasă. Sau ceaiuri. Pentru că nici la ceaiuri nu stau rău deloc. Gama e restrânsă, dar demenţial selecţionată şi cu mare grijă la detalii preparată.

*Pontul meu: du-te des şi împrieteneşte-te cu lumea din spatele tejghelei, astfel vei putea afla când sunt zilele când fac diverse experimente cu cafea: temperaturi diferite, combinaţii diferite, modalităţi de praparare diferite. Vei descoperi cât de vast este universul dincolo de un espresso.

Printre tot felul de cărţi de specialitate şi obiecte parcă adunate dintr-un laborator de alchimie am descoperit pe tejghea o râşniţă veche de cafea, din vremea în care Peugeut se ocupa şi cu alte plăceri lumeşti decât caii putere (dacă vă uitaţi cu atenţie în partea de jos a pozei, veţi descoperi numele producătorului).

PS: Aseară, după atâta cafea, nu mai aveam somn, aşa că m-am jucat un pic cu efectele pe unele poze.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close