Aseară am lăsat să meargă televizorul pe semifinala Eurovision cât făceam diverse chestii prin casă. Niciun cântec nu mi-a atras în mod special atenţia, la fel cum nu mi-a atras atenţia nici selecţia din prima semifinală, însă ce m-a ţinut în faţa ecranului pe parcursul unei melodii de la cap la coadă a fost frumuseţea interpretei din Armenia. Aseară, mi s-a părut extrem de frumoasă, aşa cum nu am mai văzut de multă vreme o femeie. Azi am gugălit-o (cum altfel?!) şi am găsit pagina ei, pe care era, evident şi o galerie foto. Văzând pozele Evei Rivas, nu am mai fost chiar aşa de încântată. Are aproape 23 de ani, arată mai matură, şi are fotografii în care este splendidă şi altele în care mă lasă rece, dar important pentru ea este că aseară a impresionat publicul european care i-a acordat votul spre finală. Nu ştiu dacă cu melodia (banală) sau cu imaginea (spectaculoasă), pentru că mişcarea scenică a lăsat destul de mult de dorit.
Cantecelul e stupid si fara sens, nu are nici un scop.
Bataiala de pe scene si flacarile nu au nici un Dumnezeu.
Ea arata banal, nimic deosebit in stare sa imi miste pulsul.
E ca apa calaie, iti poti face dus cu ea, dar nu e nici destul de calda sa fie relaxanta si nici destul de rece ca sa fie invigoranta.