profunde

DESPRE BĂRBAŢI ŞI FEMEI

Îmi plac bărbaţii! O, da, ce noutate! Ideea aici, însă, nu are niciun fel de conotaţie sexuală sau sentimentală, ci pur amicală. Îmi place să îmi petrec timpul cu persoane de sex masculin. Asta am făcut de când mă ştiu. Când eram mică, băteam maidanele, nu ratam niciun copac sau garaj, împreună cu băieţii de la mine din bloc. Dar pentru că adolescenţa a dat peste mine mai repede decât peste vecinii mei de aceeaşi vârstă, mi-am mutat tabăra în gaşca de vizavi. Tot băieţi. Acolo am ajuns împreună cu o amică, pentru doi tipi care ne plăceau. Ea mi-a devenit între-timp prietenă bună şi după aia hai să nu zicem duşman, dar complet indiferentă, cel cu care ea s-a combinat mi-a devenit prieten bun şi apoi amic, iar cel de care îmi plăcea mie, mi-a devenit iubit şi ulterior unul dintre cei mai buni prieteni. Povestea cu migraţia mea se întâmpla pe vremea când aveam vreo 11 ani, mai precis pe la sfarşitul clasei a cincea. Băieţii erau mari, şmecheri şi dezirabili. Vorbeau urât şi pe mine mă enerva că nu eram capabilă să pronunţ cuvintele cu „p”. Anii au trecut şi am petrecut clipe minunate în gaşca mea de băieţi. Dăţi la rândul am fost singura fată la petrecerile, băutele noastre. Diferite tipe s-au perindat prin gaşcă, de obicei iubite ale câte unuia. Timpul a trecut, unii-alţii ne-am mai mutat din zonă, unii s-au căsătorit, alţii sunt deja părinţi. Ne mai reunim pe la aniversări, nunţi şi botezuri. Mai vorbim pe mess. Sincer, îmi cam lipseşte gaşca mea de zăpăciţi. Totuşi am avut noroc. O altă gaşcă de băieţi m-a adoptat imediat. E vorba de colegii mei din redacţie unde sunt, iarăşi, singura fată. Recunosc că nu sunt chiar atât de masculină şi că am momentele mele de femeie, că sunt subiecte care mă depăşesc şi că poate uneori îmi lipseşte mica bârfă inofensivă, dar nu mă plâng. Pentru asta le am pe fetele din viaţa mea. Să trăiesc însă înconjurată numai de muieri, ar fi un chin fantastic. Femeile sunt isterice, nevrotice, bârfitoare, rele, invidioase, obositoare, miorlăite. Norocul meu este că cele constante şi frecvente în viaţa mea pot fi numărate pe degete. Şi sunt drăguţe, că doar de aia îmi sunt prietene. Cu toţii suntem insuportabili, ideea e să ştii să scormoneşti după ce e mai bun şi să preţuieşti acel lucru. Cât despre întâlnirile cu fetele, sunt minunate, aşa din când în când. Mai o bârfă, mai o nouă experienţă de împărtăşit, mai o glumă, şi, până la urmă, mai o văicăreală. Că dacă nu ar fi ele, săracele, să îmi suporte mie smiorcăielile, atunci cine să fie? Pentru că domnii sunt buni la multe, dar nu la înţeles dileme existenţiale ale muierilor.

4 Comments

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close