profunde

ÎN SPATELE MĂŞTII

Nu revin cu nici unul din cele două subiecte promise pentru că între-timp mi-a venit o altă idee. De fapt e mai mult o dilemă. Dar să expun faptele. Am citit de curând povestea prostituatei chineze. Am citit mai demult şi Memoriile unei gheişe. Am mai citit şi alte chestii pe acelaşi subiect. Iar azi am citit un articol în Marie Claire despre cum încă se menţine tradiţia gheişelor în Kyoto, dar se pare că ceea ce aceste femei sunt azi nu mai are nimic de a face cu sexul. De fapt, prostituatele de lux, acele geisha sau ming ji, din Japonia şi respectiv China, erau în primul rând nişte artiste. Ele învăţau artele tradiţionale, să cânte, să picteze, să danseze, să servească ceaiul, şi nu în ultimul rând arta de a satisface un bărbat. Cele din ziua de azi, însă, sunt doar nişte entertainere. Dar nu despre asta e vorba, ci despre o întrebare pur tehnică pe care mi-o pun. Femeile astea stăteau şi câteva ore în faţa oglinzii pentru a se pregăti de întâlnirile cu clienţii, iar aceste pregătiri presupuneau un machiaj foarte elaborat. Problema pe care mi-o pun eu este cum arăta acel machiaj la sfârşitul serii, că mă gândesc că nu îşi detaşau partea pictată, de deasupra sânilor, în timpul partidelor de sex. Deci ce se întâmpla cu vopselurile de pe faţa, umerii, spatele şi pieptul lor când începeau tăvălelile în aşternut? Cât de răvăşite erau dimineaţa? Dar chiar şi fără sex, cel puţin în cazul japonezelor înfofolite în tonele de mătăsuri ale kimonourilor: femeile astea nu transpirau, nu le curgea machiajul? Sau poate în desăvârşirea cu care ajungeau să îşi joace rolul învăţau cum să îşi controleze şi sistemul neurovegetativ?… Mă gândesc că bambuistele noastre spre dimineaţă, după ce au trecut din Porsche în aşternut, arată destul de desfigurate, de unde şi celebrele poveşti despre speriatul de dimineaţă. Aşa că explicaţi-mi şi mie cum acele femei reuşeau să fie supraumane…

2 Comments

  • Dear, dar de cand ti se pare ca masculii asiatici ar fi considerati niste amorezi navalnici, gata sa tavaleasca paturile cu don'shoarele in cauza?

    Spiritul latin e mai p'aici, pe la noi….

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close