profunde

APOLOGIA AMANTEI

Am descoperit de curând blogul unei amante, după cum se autointitulează. Nu ştiu cui se adresează, pentru că se numeşte „amanta soţului tău„. Nu ştiu dacă este o amantă pe bune sau doar o altă fantezie online. Nu asta e important acum. Ideea e că mi-a adus aminte de o discuţie la care am asistat. Este vorba de discuţia dintre două tipe, una prietenă de-a mea, cam amantă din născare şi cealaltă tot amantă de profesie. Ele comentau că rolul de amantă este de departe de preferat decât cel de soţie.
Asta pentru că a fi amantă de profesie presupune să îţi iei parteneri care să ştie cum să se poarte cu o amantă. Aşa, ca la carte. Să fii amantă nu înseamnă să ţi-o tragi o dată-de două ori cu unul însurat. Să fii amantă e chiar o artă. Să fii amantă înseamnă să fii întreţinută, dusă la Paris îmbrăcată în blănuri şi cu Jimmy Choo în picioare. De multe ori, fetele astea nu au nimic spectaculos. Nu sunt nici extraordinar de frumoase, nici prea deştepte, de fapt e de dorit sa nu fie prea deştepte, şi nici extrem de interesante. Dar au ceva, acel ceva care îi dă pe bărbaţi pe spate.
Revenind, discuţia lor se referea la faptul că e mult mai bine să fii amantă decât soţie. Ambele devenite în acel moment, din amante, oficiale, chiar dacă nu cu acte de la starea civilă. Ca amantă nu stai cu el, deci nu te stresează cu toate tâmpeniile, vine la tine să se relaxeze, să se simtă bine, nu să îţi povestească nici despre problemele copilului, nici despre alea de afaceri, poate cel mult despre alea cu soţia. Plus că amanta este cea care încă se mai bucură de scânteile începutului unei relaţii, chiar dacă şi relaţia asta e de ceva vreme, sigur nu e la fel de lungă ca şi căsnicia. Unde mai pui că amanta este absolvită şi de responsabilităţile sociale. Ea este acolo pentru a da frumos în peisaj şi a-l încânta pe el, chestie pe care o ştiu cu toţii, pe când soţia care nu îşi îndeplineşte toate obligaţiile maritale, sociale şi personale este blamată de cei din jur. Şi uite aşa am fost eu fascinată de o discuţie în care eram practic incapabilă să am o părere. Ceea ce se întâmplă foarte rar. Iar după ce am fost acuzată în postul despre alăptat că cine sunt eu să am o părere despre aşa ceva, iată că îmi recunosc în sfârşit limitele! :))))

3 Comments

  • Prietenele despre care vorbesti stiu ca tu crezi despre ele ca nu sunt prea destepte si nici extraordinar de frumoase?

  • prietena. pe cealalt am vazut-o o singura data atunci. referirea mea era generala. iar prietena mea stie ce cred si simt despre si pentru ea. nu au legatura una cu alta.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close