Una bucată prietenă bună de-a mea primeşte de curând un voucher pentru salonul de frumuseţe (sau o fi doar coafor?) Yoko. Aici, colea, pe Calea Victoriei. Aşa că, deşi ea obişnuieşte să frecventeze alt stabiliment de profil, a zis să profite de ofertă. Finuţă, fata întreabă la început dacă tichetul e valabil. Prea minunatul artist-frizer aude conversaţia. Se aşează prietena mea pe scaun şi este întrebată ce vrea:
-Un tuns.
-Da, dar ştiţi, la noi se şi spală înainte.
-Bine, atunci şi spălaţi-mă. (oricum, voucherul acoperea un spălat, un tuns şi un coafat)
-Doriţi să vi-l şi coafez?
-Nu, mulţumesc. Este suficient să-l aranjaţi să stea într-un fel după tuns.
-Doriţi o cafea, o apă, un suc, ceva?
-Nu, mulţumesc.
-Haideţi, nu vreţi măcar o cafea, că e GRATIS!
…
Ăsta era porcuşorul isteric, varianta de coafor? :D L-o cunoaşte pe conul Jean Bică? :))
Conul Jean Bica nu se manjeste in zonele centrale…el ramane la periferie sa tunda shmecheri de shmecheri, emo optimisti, pesti, dealeri si in general celebritati la ei pe scara…lume buna, de astfel…
In plus, conul Jean Bica nu ofera vouchere, e de ajuns cuvantul lui: „te tun moshule, sa mi se ofileasca ce am pe casa, vin la mine ca te fac de nu te mai recunoshte nici ma-ta!” si lumea ma crede…si mai platesc si in natura: un telefon pierdut de vreunul in buzunar in tramvai, un pliculet de faina, o fata speriata…ce are si omul prin curte, ca trebuie sa ne intelegem, nu?