chestii-trestii

DE LA ŞOIMI LA SANDI BELL

Nu sunt nostalgica care să povestească ce frumoasă era copilăria chiar cu toate lipsurile ei. Pentru că, recunosc că mi-ar fi plăcut mult mai mult să fiu copil în zilele nostre decât acum vreo 30 de ani. Eu am fost cât de cât norocoasă şi am cam prins o bucată din perioada asta după revoluţie şi am mai ştiut şi eu ce e aia o carte frumoasă, un baton de ciocolată şi o imitaţie de păpuşă Barbie. Filmuleţul ăsta e tare drăguţ şi mă regăsesc într-o parte din el. Acea parte în care vorbeşte despre şoimi (uite şi dovada!), Turbo, Bonibon, faţa (adică de-a v-aţi ascunselea), sucurile TEC, diafilmele şi icon-ul copilăriei oricărei fete din generaţia mea, Sandi Bell. Odată, când am făcut nu ştiu ce prostie, tata m-a pedepsit să nu mă uit la Sandi Bell şi a fost tragedie; venea bunicul meu şi se uita şi după aia îmi povestea ce s-a întâmplat. Parcă în filmuleţ nu sunt menţionate şi dropsurile Amandină, dar trebuia să le aduc în discuţie fiindcă sunt singurele dropsuri care chiar îmi plăceau.

1 Comment

  • eram nebuna dupa sandi bell… pana la un moment dat cand ma poreclisera copiii asa din cauza maturelelor (codite) si apoi mi-a mai trecut.
    eu imi mai aduc aminte si de jelibon, topik, tara tara vrem ostasi…

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close