Un film altfel decât toate cele cu care ne-a obişnuit Academia Americană de Film să fie nominalizate la Oscar. Nu prea ştiu cum să-l apreciez. E un film bun, evident. Dar până la urmă, ce spune? Cam nimic. Bine, face apologia valorii şi a conceptului „dacă vrei, poţi” (adidas torsion!). Adică e un film tipic american. Totuşi, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, e delicioasa puştoaică, Olive (Abigail Breslin). E super tare. Eu recunosc că nu îmi plac copiii, dar să ai parte de o asemenea progenitură e chiar ceva. Dulce, simpatică, isteaţă şi, super actriţă. De mult nu am mai văzut un copil care să joace aşa de bine. Chiar, de ce nu au ăştia şi secţiune de cel mai bun copil-actor?
pai ma Andrutzo, mergi si tu mai adinc in filmul asta si vezi ce-ti spune dincolo de cliseul „daca vrei, poti!”. Ia personajele pe rind: pustoaica e praful in ochi, nu ea e esenta filmului, ea e „cute” si face frumos. Uita-te la ceilalti membri ai familiei, one by one dupa care pune totul in context.
Hai ca-ti aduc miine Veronica se intoarce. :-))
1.filmul este total opus sintagmei „tipic american”, este total anti-american, cu o familie total disfunctionala, dar care traieste autentic, cu toate necazuriel, bucuriile si neintelegerile din sanul ei. Calr un afront la ipocrizia americanilor. Filmul este excelent scris si tot la fel regizat.
2. am citit si comentariul al babel. nu zic ca e un film minunat dar argumentele tale nu spun nimic.
3. cele doua filme spun foarte multe
4. daca nu poti avea niste idei si pareri mai de doamne ajuta asupra filmelor, mai bine numai scrie despre ele pentru ca…
5…nu spui nimic