călătorii decadenţa gustului

CE SĂ MĂNÂNCI ÎN DOUĂ ZILE LA MADRID

andra ilias

După ce data trecută v-am oferit cultură pe pâine pentru un weekend la Madrid, acum vă ofer jamon pe pâine și încă niște tapas-uri.

Lumea vorbește despre mâncarea spaniolă ca fiind foarte bună. Eu o să o prefer mereu pe cea italiană sau franceză, însă nu pot să contest câteva feluri sublime care apar pe farfuriile madrilenilor, cum ar fi pimientos de padron sau caracatițele în diverse forme, dintre care cea mai cunoscută este a la galiega, adică făcută ca în zona Galicia.

Madridul este plin de restaurante, cafeterias (adică un fel de bistrouri), tapas baruri, cafenele, terase rooftop și băcănii de unde poți pleca și cu ceva de mâncare pe drum, nu doar pentru acasă. Și este greu să te decizi unde să te oprești pentru oricare din mesele zilei, ca să nu mai vorbesc de piețele de mâncare!

Stând doar două zile, brief-ul nostru a fost brunch și tapas. Așa că m-am apucat să îmi fac o documentare serioasă în acest sens și o să vă dau și vouă câteva informații gata filtrate.

Mercado San Miguel

Noi am ajuns sâmbătă dimineața și ne-am dus direct către cea mai mare și cunoscută piață de mâncare din Madrid, Mercado San Miguel. Sunt mai multe astfel de piețe în oraș, însă, dacă nu ai decât două zile la dispoziție, atunci San Miguel este locul potrivit, aflându-se fix lângă Plaza Mayor, epicentrul turismului madrilen. Piața este de fapt o hală cu multe standuri de tapas, mici porții de mâncare, individuale sau de împărțit, care pot constitui un brunch în toată regula. Și, evident, standuri cu băuturi, de la faimoasa cava (șampania spaniolă), la bere și vermut, băutura tipică a Madridului. Prețurile sunt destul de mici la prima vedere, 1-5 euro câte o bucată sau porție de ceva, cu scoruri mai mari la platourile sau cornetele umplute cu jamon proaspăt tăiat din pulpele impozant atârnate. Dar dacă tragi linia la sfârșit, după ce ai luat din toate bunătățile care ți-au făcut cu ochiul, suma nu este chiar așa mică. Ce trebuie să știți este că piața este extrem de aglomerată, mai ales de turiști, iar locurile de stat sunt destul de puține, așa că trebuie să stai la coadă să prinzi o masă sau o tejghea și apoi nu îți vine să te întinzi prea mult la vorbă, pentru că alții stau și îți numără îmbucăturile, în așteptarea nerăbdătoare a propriilor locuri.

După San Miguel, mi-am dorit să mergem la cea mai faimoasă gogoșerie din Madrid, San Gines, care servește doar churros (gogoșile lor lungi, pe care le înmoi în ciocolată caldă) cu cafea sau ciocolată caldă, unde, de asemenea, este destul de aglomerat și trebuie să îți aștepți rândul. Plătești la casă, primești un bon și ești invitat la rând pentru a fi condus la masă de ospătar, care apoi îți aduce și comanda deja plătită. Dar churros se găsesc în foarte multe locuri, dacă nu aveți chef să așteptați, însă cele de aici au fost chiar delicioase.

Churros cu ciocolată caldă la San Gines

Seara ne-am oprit într-un tapas bar din apropierea hotelului, iar pentru duminică seara am ales un alt tapas bar din centru. Duminica dimineață a fost tot despre brunch, unul ceva mai internațional, de data aceasta, cu ouă Benedict și prăjituri, la unul din locurile emblematice pentru brunch din Madrid, unde, ghici ce, iar trebuie să îți aștepți rândul la masă pentru că nu fac rezervări.

Și pentru că v-am promis o listă cu localuri, iată variantele dintre care ne-am hotărât noi să alegem până la urmă un tapas bar: Bodega de la Ardosa, La Pulperia de Victoria, Taste Gallery, Bar Manero, El Anciano Rey de los Vinos, Ferreteria by Ego, Almendro, dar și cel mai vechi restaurant din Madrid, Sobrino de Botin. Variantele pentru brunch au fost: Terraza de Colon, Federal Cafe, Casa Suecia, Diurno, Adorado Bar Lavapies, Cafe Comercial, Ojala, El Escondite de Villanueva, Nu Bel, Brunch Club Cafe și Amargo Place to Be. Pe toate acestea le-am cules de pe site-uri și bloguri spaniole, astfel încât să îmi iau informația cât mai aproape de la sursă.

Vermout in Plaza Mayor

De asemenea, un loc foarte turistic, dar și foarte frumos, este rooftop-ul de la hotelul Riu din Plaza España, pentru care, iar stai la coadă, plătești o taxă de 10 euro și urci. Aici, este alegerea ta dacă stai să bei ceva la barul 360o sau doar să observi panorama, pentru că este situat la etajul 27, cu o vedere 360 asupra Madridului, după cum îi spune și numele. Un etaj mai jos, este partea închisă a barului și un restaurant. Pentru că era destul de frig și vânt puternic noaptea când ne-am dus noi, după ce am rezistat cu stoicism pe terasă vreo jumătate de oră, ne-am mutat să ne terminăm băuturile la etajul 26, la adăpostul geamurilor, dar cu o priveliște la fel de frumoasă.

2 Comments

  • Interesante și puse la memo locațiile. De corectat în articol Galicia în nici un caz Galiția care este în estul Europei… Polonia Ucraina

    • Ok, desi Galicia văd că îi zice și regiunii din Europa de Est despre care vorbești tu. Eu am considerat ca traducerea în română a Galiciei este Galiția, așa cum am auzit-o în diverse contexte. Dar pentru acuratețe, da, voi, corecta cu Galicia.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close