chestii-trestii

CE SUNT VINURILE BIO, BIODINAMICE ȘI VEGANE?

vinuri naturale

O discuție recentă mi-a adus aminte de un articol scris de Silvia în revista Vinul.ro despre tot felul de vinuri din astea hipsterești, care se aliniază cu trendurile internaționale în materie de alimentație. Așa că eco, bio, organic, a ajuns să se aplice și la vinuri.

Articolul ei este unul pentru profesioniști, însă eu m-am gândit să fac aici o mică trecere în revistă așa ca pentru noi, profanii, ca să știți cu ce se mănâncă. Pardon, cu ce se beau vinurile bio. Și eco, organice, biodinamice, vegane, naturale, kosher. Ei bine da, nu mai vorbim doar de vinuri seci și dulci, albe și roșii și toate variațiunile dintre ele. Ci vorbim de o gamă mult mai largă. E aproape ca atunci când te duci la o cafenea și ceri un flat white decaf cu lapte de migdale și îndulcit cu stevia.

Vinurile bio

Care se pare că sunt cam același lucru cu vinurile eco sau organice, sunt, ca și în cazul legumelor și fructelor, obținute dintr-o agricultură reglementată de normele internaționale, fără îngrășăminte, pesticide, etc, chimice. Îngrășămintele sunt de natură animală (bălegar), vegetală (resturi de plante) sau compost și fertilizarea solului se mai poate face și prin rotirea culturilor. Pentru o rezistență cât mai bună, se preferă soiurile locale, adaptate ușor la climă (cum ar fi fetească la noi, de exemplu, în defavoarea chardonnay-ului).

Sulfiții, pe care unii îi consideră bau-bau într-un vin sunt de fapt niște componente naturale ale vinului, pentru că se produc în procesul de fermentare natural, însă ceea ce citiți pe etichetă legat de sulfiți este acel „conține sulfiți adăugați”. Ei bine, la vinurile bio, aceștia sunt într-o cantitate mult mai mică, deși sunt și producători care încearcă să nu adauge deloc. Totuși, rolul lor este unul antioxidant, iar lipsa lor produce vinuri instabile și foarte perisabile, ceea ce nu își dorește, de fapt, nicio cramă, oricât de eco ar fi, pentru că nu este rentabil.

Și tipul de drojdie folosit este important, militându-se pentru cele de tip spontan, dar în principal, când vorbim despre vinuri bio, eco, organice, acestea au ca focus strugurele crescut într-o agricultură organică.

Vinurile biodinamice

Aici povestea este și mai strictă. Știți voi teoriile acela venite din antichitate în care trebuie să faci diverse acțiuni în funcție de fazele lunii? Ei bine, despre asta e vorba și în cazul vinurilor biodinamice. Toate lucrările la vie se fac urmând fazele lunii, dar, mai mult, habotnicii metodei susțin chiar că vinurile ar trebui și consumate în anumite zile. Însă un vin biodinamic nu este neapărat și bio.

Vinurile sustenabile

Sunt cele care sunt produse printr-un proces ce îmbrățișează sustenabilitatea, adică totul este făcut conform principiilor ecologice, cu minimizarea deșeurilor și atenție sporită pentru forța de muncă. Asta înseamnă chiar și folosirea căruțelor cu cai prin vie în locul tractoarelor pentru a nu polua. Deci, aici ar putea intra cumva și vinurile kosher. Adică produse după principiul evreiesc kosher, ceea ce înseamnă că nu se lucrează niciodată în ziua sfântă de shabbat, adică sâmbăta.

Vinurile vegane

Drojdia din vin este un organism viu, dar chiar și cei mai catolici vegani o acceptă… Însă definiția acestor vinuri vine de la tehnologia folosită pentru limpezirea și stabilizarea lor. Pentru restul vinurilor se folosesc produse provenite din oase, pește, lapte și ou, în schimb, pentru cele vegane se folosește un tip de carbon și de argilă.

Vinurile naturale

În afară de alea de la bunicul, pe care le bei direct din sticlă de 2 l de Fanta, mai sunt și cele îmbuteliate, produse de crame certificate. Însă aici nu există reguli așa de stricte ca la restul categoriilor. E cumva la mica înțelegere și bunul simț. Strugurii sunt recoltați manual, dintr-o agronomie fără chimicale, iar procesul de producție este și el manual, în vreme ce drojdiile sunt cele spontane, fără să se adauge fermenți selecționați.

Concluzii

Am gustat la viața mea și vinuri bio și vinuri kosher. Cred că de cele biodinamice nu m-am împiedicat până acum. Sau poate că da, dar nu am citit eticheta. Pentru că, până la urmă, din punctul meu de vedere, asta face diferența: dacă citești sau nu eticheta. Pentru că odată ajuns în pahar, faptul că a fost recoltat în al doilea pătrar al lunii sau că nu s-a muncit sâmbăta sau că drojdia este una locală ori selecționată, nu mai contează.

Nu mă erijez într-o cunoscătoare de vinuri, dar îmi place să mă bucur de un vin bun, indiferent care este cantitatea de sulfiți adăugați sau tipul de ferment folosit. Gustul, mirosul, textura, culoarea, toate acestea mă atrag. Nu că beau un vin sustenabil. Las această grijă în seama celor care simt nevoia să o aibă.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.