decadenţa gustului

VINURILE SPUMANTE PE ÎNȚELESUL TUTUROR

spumante

Să ne înțelegem de la început: nu sunt eu vreo mare expertă în vinuri și nici măcar în nișa de spumante. Doar că îmi plac mult, iar în timp am ajuns să mai învăț despre una-alta. Mai o degustare de vinuri, mai un concurs la care am făcut parte din juriu, mai un wine pairing pentru blog și inspiratul de la câțiva somelieri și experți de care mă bucur în cercul meu de apropiați. Săptămâna trecută chiar am fost invitată de Vinul.ro să particip la o degustare în orb pentru a stabili o serie de vinuri ce urmează să intre sau nu la vânzare în rețeaua Auchan.

Așa că am decis să fac un mic ghid despre spumante, care să fie pe înțelesul tuturor (și cu ocazia asta îmi așez și eu informația mai bine).

Spumantele lumii

Șampania este cel mai cunoscut dintre ele, iar pe la noi, la fel ca xeroxul și adidașii, a devenit nume generic pentru toate vinurile spumante. Însă nu e chiar așa, pentru că șampania, sau în grafia internațională, champagne, este un vin spumant ce se produce doar în regiunea cu același nume din Franța. Toate celelalte produse după aceeași metodă de fermentare, champenoise, sunt doar vinuri spumante. Cele mai folosite soiuri sunt Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Meunier.

Celelalte vinuri spumante franceze sunt denumite cremant și au alăturată denumirea zonei din care provin.

Al doilea cel mai cunoscut spumant este prosecco-ul, preferatul meu. Și aici vorbim doar de o anumită regiune în care acesta se poate produce, și anume în Treviso, de unde este satul cu numele Prosecco, de la care își ia denumirea. Acest se face doar din soiul glera sau dintr-un cupaj de glera cu alte soiuri albe. Așa că prosecco nu va fi niciodată rose. V-am povestit despre el și în episodul de Mic dejun în București de la Vinexpert. La prosecco, spre deosebire de șampanie, fermentarea se produce în tancuri mari de aluminiu, astfel că este ceva mai ieftin, iar bulele sunt mai mari, spre deosebire de verișorul francez, unde fermentarea este în sticlă și perlajul este mai fin.

Pentru că mie prosecco mi se pare mai fresh decât multe șampanii care pot avea un gust caramelizat (care apare și la unle prosecco-uri, însă), îl prefer.

Lambrusco vine tot din Italia, însă din regiunea Emilia Romagna, care este regiune de denumire controlată și pentru parmezan și prosciutto di parma. Este un spumant roșu care pe mine nu mă dă prea tare pe spate, dar lumea pare să fie încântată de el.

Franciacorta este un alt spumant italian, produs după metoda champenoise în regiunea Lombardia (Milano), ceva mai puțin cunoscut la noi, la fel ca și Moscato d’Asti, din soiul muscat, făcut în zona Asti și Brachetto d’Acqui, din soiul brachetto din zona Acqui Terme, ambele spumante dulci.

Revenind la bulele mai cunoscute, ne îndreptăm spre Cava, spumantul spaniol din zona Catalunia, denumit după pivnițele în care era păstrat. Se face tot după metoda champenoise, din soiuri locale cu care nu are rost să vă încarc memoria (nici eu nu le țin minte), și este învechit mai mult decât șampania, de unde și gustul caramelizat mai puternic, ceea ce face cava să nu fie pe lista mea de priorități.

În rest, cam toate țările producătoare de vin au în portofoliu și câteva spumante, și și la noi sunt unele care mie mi-au atras atenția, printre care Carassia de la crama Carastelec și Jidvei Extra Brut. Ce am mai aflat, însă, este că spumantele din regiunile mai reci (deci și la noi) își păstrează mai bine aciditatea, ceea ce este o bilă albă pentru ele.

Sortimente de spumante

Acum, pe sticlele de spumant apare scrisă adesea câte o descriere de tipul brut, extra dry, etc. Aceasta se referă la cantitatea de zahăr prezentă în băutură. Iar ordinea este în felul următor:

  • Extra Brut 0-6 g/l
  • Brut 6-12 g/l
  • Extra Dry 12-17 g/l
  • Sec 17-32 g/l
  • Demi-sec 32-50 g/l
  • Doux peste 50 g/l

Mai există și alte specificații, precum Blanc de Blanc, acesta fiind un spumant făcut exclusiv din soiul Chardonnay. Blanc de Noir este făcut din Pinot Noir sau Pinot Meunier. Cuvee se referă la o învechire mai mare a spumantului, la un anume cupaj sau la strugurii de primă presă și cea mai înaltă calitate. Nefiind reglementată această denumire, de multe ori este doar un instrument de marketing care să facă vinul să pară mai scump, mai prețios.

Paharele pentru spumante

Legenda vorbește despre cupele în care se servea șampania în secolele trecute și care erau făcute după chipul și asemănarea sânului reginei Maria Antoanetta. Acestea sunt în continuare potrivite pentru vinurile spumante făcute după metoda champenoise, lăsând licoarea să se aerisească după lunga sa învechire.

Flutele sau paharele lalea păstrează, însă, mai bine bulele și aroma vinului, iar modul în care sunt construite ajută la perlaj.

Toate au, însă, picior, element de care este recomandat să fie ținute, pentru a nu transfera din căldura corpului către vin, cum s-ar întâmpla dacă paharul ar fi ținut direct de zona în care se află lichidul.

1 Comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close