decadenţa gustului

PANNA COTTA CU GORGONZOLA

Aceasta nu este o rețetă din categoria Bunătăți din 5′ în 10′ pentru simplul fapt că durează mult închegatul la frigider al panna cottei, dar altfel, este o rețetă simplă, rapidă și ceva mai deosebită pentru că la mine nu o să găsiți niciodată, cred, rețetă de ciorbiță de văcuță sau de sarmale, indiferent cât trafic ar genera astfel de cuvinte cheie. Nu, de data asta vă arăt o panna cotta cu gorgonzola.

Ce am aflat despre gorgonzola

Toată lumea știe de sosul de gorgonzola pentru vită sau paste. E deja banal. Eu consumam gorgonzola și simplă, pentru că îmi place gustul ei ușor picant, iar rețeta asta mi-a venit la un moment dat în minte, nu mai știu ce context m-a inspirat, pentru că am un document pe telefon unde îmi notez idei culinare pe care apoi la testez când am ocazia. Așa că am testat mai demult panna cotta cu gorgonzola și mi-a plăcut. Dar recunosc că am luat o brânză pe care am găsit-o la raft și scria pe ea gorgonzola. Atât. Nu am realizat atunci că există mai multe variante. Acum, însă, aflând, am fost mai atentă și de data asta am ales o gorgonzonal dulce pentru rețeta mea.

Gorgonzola este o brânză italienească cu mucegai albastru care poate fi mai tare sau mai cremoasă, mai dulce sau mai picantă, în funcție de timpul de maturare. De exemplu, pentru gorgonzola Igor, cu care am preparat această rețetă, maturarea la varianta dulce, care e mai cremoasă, durează între 60 și 80 de zile, iar pentru cea picantă maturarea se întâmplă între 80 și 150 de zile.

Și numele acestui tip de brânză, ca și al altora, provine de la localitatea de origine, adică Gorgonzola, din apropiere de Milano, dar pentru că istoria ei se pierde în negura secolelor, și aici apar dispute asupra originii. Una peste alta, ideea e că începuturile și le are în nordul Italiei și tot de acolo este și familia Leonardi care deține de trei generații brand-ul Igor, care produce gorgonzola din lapte de vacă colectat din 15 zone din Lombardia și Piemonte.

Gata cu istoria, că până la urmă bucuria gustului e mai importantă atunci când papilele sunt atinse de bucățile de brânză. Așadar să trecem la rețeta de panna cotta cu gorgonzola.

ingrediente-panna-cotta

Panna cotta cu gorgonzola și sos de zmeruă

Eu am gândit acest preparat ca pe un fel de aperitiv, dar dacă puneți mai mult zahăr în sos, puteți obține o dulceață care să transforme produsul într-un desert. Zahărul din sos l-am pus doar pentru a lega, îngroșa un pic mai mult dulceața de zmeură, deci nu vă aventurați la cantități industriale de zahăr.

Ingrediente:

  • 70 + 15 g Gorgonzola Igor Dolce
  • 200 ml smântână pentru gătit 20% grăsime
  • 3 foi gelatină
  • 200 g zmeură congelată (proaspătă)
  • 2 linguri zahăr brun

Preparare:

Panna cotta este o rețetă foarte simplă. Practic este smântână lichidă amestecată cu gelatină. Aceasta este baza în care se adaugă aromele. Așadar am pus pe foc smântâna și cu gorgonzola cubulețe (70 g), amestecând până ce brânza s-a topit. Am strecurat crema pentru a îndepărta firișoarele de mucegai care nu se topiseră perfect. Cât s-a încălzit smântâna, am lăsat la înmuiat în apă rece, conform instrucțiunilor de pe plic, foile de gelatină, apoi le-am amestecat cu crema de smântână cu gorgonzola strecurată. Am turnat lichidul în boluri și am dat la rece. Pentru efectul vizual, după ce am pus crema în forme, am adaugat în mijloc câte un cub de gorgonzola (15 g – 5 g per cub, pentru că mi-au ieșit 3 porții).

Peste câteva ore (eu am lăsat peste noapte), am pus fructele în tigaie împreună cu zahărul și am lăsat câteva minute la foc mediu până ce zmeura s-a înmuiat și zeama s-a mai îngroșat, fără să le pasez complet. Nu vreau să am un sirop, ci mai curând o dulceață, în care să simt și bucățile de fructe. Înainte de a monta farfuria, am lăsat câteva minute să se răcească sosul, pentru a nu fi extrem de fierbinte, dar tot l-am păstrat cald ca să creez contrastul rece-cald.

metoda-panna-cotta

Asta este o variantă, dar puteți experimenta și voi cum credeți, fie folosind Gorgonzola Igor Piccante, fie punând mai mult zahăr, fie strecurând și sosul de zmeură astfel încât să obțineți un sirop fin, fie alegând alte fructe. Variante sunt, nu mă plâng.

Leave a Comment

Arata-mi ca esti om si fa operatia: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.