decadenţa gustului

ÎN VIZITĂ LA CRAMA LILIAC (2)

Rămăsesem de ceva vreme restantă cu articolul pe care îl promiteam despre vinurile Liliac.

Acum vreo lună am fost în vizită la Crama Liliac, ocazie cu care nu doar că m-am distrat, relaxat și simțit bine, dar am mai și aflat o grămadă de informații despre vinuri în general și despre vinurile Liliac în special.

Despre vinurile Liliac

Hectarele de vie care se întind pe dealurile molcome de la Batoș și Lechința sunt ocupate în special de soiuri albe, așa că marea majoritate a vinurilor de la Crama Liliac sunt vinuri albe, aromate, gustoase și seci. Mai mult de atât, crama a ales să valorizeze soiurile românești, așa că feteasca albă și feteasca regală sunt scoase în față cu fiecare ocazie.

Am aflat deci că feteasca albă nu este doar un vin tânăr, proaspăt, cu un corp bine conturat, cu tente de citrice, ci și că este ca o doamnă mișto de vreo 40 de ani. Asta ca să nu zic ca o milf. În schimb, despre feteasca regală am aflat că este ca o puștoaică de 18 ani, crocantă (ăăăă… sau vinul era crocant?! – nu mai știu…). Gustul său este ceva mai mineral, cu arome florale și de fructe verzi. Pinot gris-ul, un soi pe care eu îl prefer, atunci când vine vorba de albe, are aromă foarte fructată și un post-gust prelung. Sauvignon blanc-ul de la Liliac îmbină arome de flori și fructe exotice și are o aciditate distinctă. Iar chardonnay-ul maturat în butoaie de stejar atinge notele de vanilie.

Rose-ul din gama Liliac este obținut din soiul pinot noir și are arome de fructe de pădure și condimente exotice. Dar mai există și cel din gama Young Liliac, obținut din fetească neagră, un alt soi românesc, cu aromă de căpșuni și note florale.

Am lăsat mai spre sfârșit preferatul meu: red cuvee, un cupaj corpolent de merlot cu fetească neagră, cu aromă de afine, cireșe amare și cuișoare cu piper. În topul preferințelor se află și un vin deosebit, Nectar of Transylvania, un desert cu personalitate, cu 200 g zahăr/ litru, dar niciun gram adăugat în plus în afară de dulceața naturală a strugurelui care este cules după ce s-a stafidit și, deci, e mult mai concentrat în arome. Oamenii de la Liliac zic că acest vin se asociază cu deserturi, dar eu îl văd mai curând ca pe o delectare în sine, ca un pahar de cognac, de exemplu, pe care să îl acompaniezi, eventual, cu câteva pătrățele de ciocolată amăruie. Dar cine sunt eu să îmi permit wine paring-uri?

Din gama Liliac mai face parte și un orange wine, despre care prefer să mă abțint pentru că nu sunt încântată de acest gen de vinuri și atunci nu pot să fiu deloc obiectivă. Doar să știți că aveți și așa ceva de încercat. Pentru toate celelalte, chiar vă recomand să le consumați. Mai ales la restaurant pentru că cel mai adesea le găsiți în astfel de locuri și prin anumite wine shop-uri.

 

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close