celuloid

LOVE

Citisem undeva pe la începutul anului, parcă, despre filmul Love, un erotic prezentat la Cannes în 2015 ce urma să intre în cinematografe. L-am ratat, deși faptul că era 3D îl făcea vizionabil în sală, nu acasă. Așa că dacă m-am trezit prea târziu, am ajuns să văd varianta necenzurată din confortul propriului pat. Nu știu cât ar fi fost de cenzurat la cinema (având în vedere că el a fost totuși gândit pentru cinema, cu scene hard core filmate special 3D), dar varianta netăiată este foarte explicită.

Dincolo de lungile scene de sex de toate felurile, frumoase, bine jucate, aducând un pic cu eleganța din filmele X Art, Love mi-a plăcut în general. Mi se pare un film foarte bine construit din punct de vedere al desfășurării acțiunii, al inserării informațiilor. Povestea de amor pe care o prezintă mi se pare una foarte reală, plauzibilă, pe care chiar am simțit-0.

E interesant cum niște actori nu cunoscuți, dar nici actori de filme porno, au acceptat să joace scene veridice de sex în filmul lui Gaspar Noe, cel care a scris, regizat și apărut în Love. Și asta pentru că scenele sunt pe bune. Spre deosebire de Nymphomaniac, unde s-au folosit proteze și simulări. Nu stimulări.

love-poster

Singura chestie care nu mi-a plăcut este finalul. Am așteptat tot filmul să văd cum se sfârșește, nu ca blonda care se uită la porneturi până la sfârșit ca să vadă dacă protagoniștii se căsătoresc, ci ca spectatorul prins de poveste. Iar sfârșitul a fost destul de abrupt, dar foarte tipic pentru filme europene. S-a terminat și gata. Și am rămas întrebându-mă…

Una peste alta, mi s-a părut un film destul de bun, care cred că merită văzut. Am auzit și păreri diferite. Chiar aș fi curioasă să îmi spuneți vouă cum vi s-a părut după ce îl vedeți.

1 Comment

  • Filmul e șocant, dar, citindu-ți cronica (fapt ce m-a și determinat de fapt să mă uit la el) și văzând mai demult Irreversible (tot de Gaspar Noé și cu care se aseamănă pe alocuri) am știut la ce să mă aștept.
    Mi-au plăcut scenele în care Murphy, cuprins de remușcări, se mustra pe sine însuși precum și cadrele luate în timpul plimbărilor prin Paris.
    Ideea de bază pe care am desprins-o din film e suferința provocată de o dragoste neîmplinită, iar un eventual deznodământ (oricare ar fi fost el) ar fi estompat sentimentul. Și mie mi se întâmplă uneori să empatizez cu anumite personaje și să-mi doresc din tot dinadinsul un happy-end, dar cred că Noé a făcut bine că a lăsat finalul în suspensie.

Leave a Comment

Arata-mi ca esti om si fa operatia: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.