decadenţa gustului

TRUFE – CĂUTARE ȘI WORKSHOP DE GĂTIT CU ELE

Sâmbătă am avut parte de o zi interesantă. Am fost la o căutare de trufe prin apropierea Bucureștiului (știați că sunt și pe aici? nici eu… dar despre asta, mai jos) și apoi la un workshop de gătit cu ele, plus rodul muncii noastre: cina. Din pădure, după prima trufă găsită, am pus poza din deschidere pe facebook și un bun prieten, expert într-ale gătitului, m-a sunat să mă întrebe dacă am intrat în era mea culinară. Nu am știut ce să-i răspund, dar cred că e doar o abundență de oportunități în ultima vreme. Live cooking, concursuri, workshopuri, filme (o, da, am fost aseară și la Super Chef, dar despre asta revin mâine), festivaluri… și toate ajung cumva în câmpul meu perceptiv. Iar când omului îi place ceva, face demersuri în acest sens.

Revenind la ziua de sâmbătă, am început cu o scurtă sesiune teoretică, ținută de un expert căutător de trufe, Radu Rughiniș, din care am aflat că trufe nu se găsesc doar în Transilvania, ci și pe aici prin zonă, ba chiar că în Muntenia poți să ai șansa de a da și peste trufe albe, cele mai scumpe și aromate trufe. Am aflat despre perioadele și modul de recoltare, soiuri și tot felul de alte curiozități pe care oamenii le aveau. După care ne-am îmbarcat în mașini și am plecat la pădure, acolo unde Radu și cu Basco, cățelul său special antrenat pentru găsirea trufelor, ne-au condus în descoperirea micilor bulgărași aromați. La fața locului, Radu ne-a mai arătat una-alta, ne-a arătat sporii din care se va forma o trufă (foto), ne-a mai dat explicații și nici nu știu când s-au scurs două ore jumătate.

Ne-am întors la sediul organizatorilor și ne-am pus pe gătit un meniu de trei feluri, aproape de la zero. Doar aluatul de paste fusese făcut cu o zi înainte, pentru a avea timp să stea la rece. În rest, 18 perechi de mâini au trebăluit care pe unde ca să facem un antreu din ravioli umplute cu cremă de trufe pe pat de piureu de țelină, cârnați cu trufe cu garnitură de piureu de cartofi cu nucșoară și un sos gros și dulceag de ciuperci, care în sine nu mi-a plăcut, dar se potrivea perfect cu cârnații, și un desert de înghețată de ciocolată făcută în casă, cu o reducție de vin roșu cu prune și trufe murate, să le zicem. Totul asortat cu vinuri românești foarte bune.

Chiar a fost o experiență foarte plăcută și când mai îmi vine un ban grămadă, mă mai duc și la alte workshopuri, ca a fost interesant.

2 Comments

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.