nervozări

RACI CA LA NOI…

Una din vorbele faimoase prin partea locului e asta cu „ca la noi…”, știindu-ne clar poziția și cum mai nimic nu se schimbă. Nu știu exact de ce nu se schimbă, în condițiile în care suntem totuși atâția care ne plângem, pentru care „merge și așa” nu merge și așa. Dar uite că lucrurile rămân înnămolite, întocmai ca racii pe care i-am mâncat în weekend. Unul din aceste lucruri este segmentul de servicii care lasă foarte mult de dorit. Majoritatea este undeva la limita decenței și de aia mă entuziasmez când găsesc vreo locantă ce scoate capul din nămol. Dar nu pot să stau nepăsătoare nici când dau peste vreo chestie flagrantă. Și despre una ca aceasta vă povestesc azi. Ca să nu faceți ca mine.

raci

Eu sunt mai căpoasă și independentă din fire. Mai ascult de unii și de alții din când în când, dar uneori vreau să le încerc și pe pielea mea. Și cum îi promisesem maică-mii de multă vreme că o duc să mănânce raci, iar la IKEA nu mai aveau, am zis să încerc și eu o masă la Taverna Racilor de pe Buzești, în ciuda multelor recenzii proaste auzite sau citite. Rezultatul? Încă o recenzie proastă!

Sâmbătă la prânz, într-o zi de vară și sărbătoare (când românul mai iese și el la restaurant), taverna nu avea lămâi pentru limonadă (piața Matache e departe rău, la fel și Mega Image-ul de peste drum!) și niciun alt fel de suc natural din meniu. Buuuun… începem bine. Pui de baltă nu aveau. Mai erau câteva chestii din meniu pe care nu le aveau, doar că nu erau nici pe lista noastră de dorințe. Bine că aveau raci, că am auzit că sunt momente când la Taverna Racilor nu au raci… Racii comandați, decenți. Bine, era și greu să îi rateze, având în vedere că singurul lucru pe care l-au făcut a fost să-i pună în niște apă fierbând. Dar ni i-a adus pe un platou de bambus, stând la masă, deci nu ca să luăm la pachet, și pe platou era și o cutiuță de take-away de plastic în care era sosul. Prost. Însă nu asta era esențialul în propoziția asta, ci faptul că nu și-au bătut capul cu un castronel sau ceva în care să pună sosul.

Am mai comandat și o supă de raci. Eu, dintr-o proastă experiență de viață pentru ei, am mai mâncat la viața mea supe de creveți, homari și alte crustacee și aveam o anumită expectanță. Doar că pe masă a aterizat o supă-cremă mai mult piure de roșii, cu multă vegeta în ea și 4 cozi de raci plăpânzi. Și toată mizeria asta de supă costa 26 lei!

Când am cerut boluri cu apă în care să ne spălăm după mozolul de decorticat racii, ni s-au adus, cu câte o felie de lămâie în ele (deci aveau lămâi, ahaaaa!), dar ni s-a spus că la ei așa ceva nu se aduce decât dacă se cere, nu e by default… că na, poate unora le place să se șteargă pe poala rochiei de mătase.

Așa că dacă mai citiți și alte recenzii proaste (cică pe vreme rece miroase foarte tare a prăjeală în containerul unde e sala de mese și multe altele) despre Taverna Racilor, aveți milă de voi înșivă și alegeți alt loc pentru a lua masa.

Leave a Comment

Arata-mi ca esti om si fa operatia: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.