decadenţa gustului

BURGERFEST CU BUNE ȘI CU RELE

Voi începe cu bunele, ca să începem pozitiv.

Am fost în weekend la primul festival dedicat burger-ilor, ceea ce mi se pare o inițiativă minunată. Și partea cu gătitul chiar m-a amuzat. Plus că am făcut unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult pe lumea asta: am gătit pentru prieteni. Prieteni cărora le și mulțumesc pe această cale că au venit să mă susțină în număr așa mare și consistent și să mă ajute la tocatul cepei și galeria aferentă. Și asta pentru că m-am înscris la concursul de amatori pentru prepararea burgerilor. Fiecare cu rețeta și ingredientele proprii. Nu am câștigat, nu știu ce au preparat câștigătorii (concursul s-a desfășurat timp de două zile și multe ore), și nu mă supăr. Premiul nu era unul spectaculos, iar juriul nu m-a impresionat, ca să îl pot considera o autoritate în adevăratul sens al cuvântului, ba din contră. Când am văzut cum stă treaba, prietena și asistenta mea de gătit mi-a propus să gătim toți burger-ii doar pentru gașca cu care am venit, ca să nu stricăm ingredientele degeaba.

Și după cum observați am dat-o un pic în alea rele… O să trec peste lacunele din organizare, punând totul pe seama faptului că era prima oară și la prima ediție abia înveți cum stau lucrurile. Dar nu pot să trec peste normele de igienă elementară: faptul că nu exista apă de spălat la cortul de competiție, în condițiile în care la 30 de grade se lucra cu carne crudă, nu e tocmai safe. Cât despre juriu, îmi pare rău că mă pregătisem pentru un juriu cu papile antrenate, pe care îl anunțaseră pe site, dar care s-a dovedit a fi valabil doar pentru competiția restaurantelor, iar la amatori au urcat pe scenă reprezentanți a trei restaurante cu standuri în festival, care se mai și schimbau între ei… Iar premiul, prezența burger-ului câștigător timp de o săptămână într-unul din restaurantele participante, nu a fost, cum se aștepta lumea, la unul din cele trei care au jurizat, ci la un cu totul altul… Altfel, cu limba română mai greu din spatele plitei încinse, dar pot să trec și peste asta. Și ca să închei și cu ultima cârcoteală, mai puțin deranjantă, că până la urmă nu veneai acolo că să îți iei un burger la drive-in (că și așa nu era parcare), unele din standuri nu prea erau pregătite pentru volumul de clienți și îți dădeau timpi de așteptare pentru un burger de până la 40 de minute.

Pozele astea simpatice de mai sus au fost făcute de fotograful găștii, Mugur Badea, motiv pentru care îi mulțumesc. Chiar dacă nu am nimerit nicio poză în care „asistenta” mea, Ioana, să se vadă clar, vreau să vă spun că mi-a tocat o ceapă perfectă și că și datorită ei burger-ul meu de inspirație indiană a făcut furori printre cei 12 oameni „neavizați” care s-au bucurat de bucățile extraconcurs pe care le-am preparat. Mă mai duc și la anul. Dar doar ca vizitator pofticios la burgeri.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close