călătorii chestii-trestii

CU DESPERADOS PE CRESTELE LINIȘTITE

Am plecat în weekend la munte, la invitația berii Desperados. În parcare, când așteptam să ne adunăm, vorbeam cu Mihaela, PR-ul care se ocupa de noi, că nu cred că am mai fost la munte de vreo 4-5 ani. Pentru cineva care stă la doar 2 ore de mers de munte, știu că asta poate să sune de-a dreptul ciudat! Ba chiar, dacă stau și mă gândesc bine, cred că în ultimii ani am fost mai des la Bangkok decât pe Valea Prahovei… Dar, ce vreți?!, așa sunt eu.

Muntele nu mă inspiră. Dacă mă duci la munte, trebuie să-mi asiguri și o piscină prin zonă și măcar un restaurant cu mâncare bună. Cât despre urcat pe munte sau schiat… poate data viitoare. Schiurile le-am pus în picioare prin clasa a noua, mi-a plăcut coborârea în sine, dar doar atât. În drumeții pe munte, am mai ajuns. Dar nu m-au excitat (e mai frumos la mare, te uzi mai ușor). Deci nu, mulțumesc. Și, în condițiile astea, sper că înțelegeți de ce prietenia mea cu piscurile nu este una prea strânsă.

Dar am ajuns acum, într-o zi superbă, într-un loc superb. Am urcat până la cota 2000 cu telecabina, unde era un vânt crunt, deși soarele strălucea, și deja eram panicată de frigul pe care urma să-l îndur stând la apres ski-ul de pe pârtie… Însă de la 2000 am coborât la 1700, în Valea Soarelui, unde vântul nu mai bătea și soarele își făcea simțită prezanța. Peisajul este cu adevărat spectaculos. Și nu o să contest niciodată maiestatea crestelor. Dar parcă au ceva… Dincolo de sentimentele mele, totuși, cred că într-o zi liniștită, când boxele amuțesc, soarele strălucește și vântul încremenește, locul ăla te poate umple de energie. Iar dacă locul mi-a trezit mie astfel de senzații în condițiile în care muzica petrecerii Desperados urla și vântul se mai ițea din când în când, atunci chiar e ceva acolo.

Știu că astfel de senzații se trăiesc, nu se văd în imagini, dar am vrut să surpind un pic liniștea din jur. Cu atât mai mult cu cât ultimele mele imagini despre pârtie erau de pe undeva de pe la Predeal sau Poiana Brașov, unde era un buluc de lume în haos. Așa că respirați adânc. E aer rece și liniștitor…

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close